vineri, 20 martie 2015

Echinoctiul de primavara – Traditii si simbolism

Echinoctiul de primavara este una din cele patru mari sarbatori anuale ale soarelui, in care ziua devine egala cu noaptea, intr-un echilibru precar ce anunta suprematia luminii si a constituit de-a lungul timpului un eveniment sacru al zorilor, tineretii, luceafarului de dimineata si estului.


In multe traditii, acest echinoctiu constituie inceputul unui nou an.

Anul nou al romanilor debuta odata cu Idele lui Marte (15 martie), iar noul an astrologic incepe in ziua echinoctiului, cand Luna se muta in cel dintai semn al Zodiacului, Aries sau Berbec.
Zeul grec Ares este echivalentul zeului roman Marte, din al carui nume provine denumirea lunii martie.




Sarbatoarea Nawruz, de celebrare a noului an persan, are loc odata cu echinoctiul de primavara.


Cu aceasta ocazie, se obisnuieste sa se manance 7 feluri de mancare, toate purtand un nume care incepe cu litera “S”.
Potrivit obiceiului arab, masa este decorata cu o oglinda, un bol cu apa in care pluteste o proaspat culeasa frunza, un candelabru continand cate o lumanare pentru fiecare copil din casa, o carte a Coranului, apa de trandafiri, dulciuri, fructe, peste si oua colorate.

Sosirea primaverii
Zeita saxona Eostre (din al carui nume, dupa unele pareri, deriva cuvantul “est”) era divinitatea zorilor, asemeni Aurorei si lui Eos.
Asa cum zorile anunta vremea luminii, la fel, echinoxul vernal proclama o noua si puternica viata.

Cu prilejul echinoctiului de primavara, noul anotimp isi intra cu adevarat in drepturi.
Zeita Demeter, (Demetra), ajunge din nou alaturi de fiica ei Kore (Cora , sau esenta primaverii), care a fost plecata vreme de sase luni in lumea subpamanteana.
Luna martie cuprinde sarbatori dedicate tuturor maretelor Zeite- Mama : Isis, Astarte, Aphrodite, Cybele si Fecioara Maria.
Zeitele se lasa intrevazute in muguri si flori, in frunzele fragede ale arborilor si in plantele incoltind pe campii, in imperecherea pasarilor si nasterea animalelor.

In ciclul agricol, primavara este perioada insamantarilor, o asigurare ca viata isi continua menirea.

Invierea din morti
In miturile majore ale omenirii, zeii anului , precum Attis, Adonis, Osiris si Dionysus mor, asemeni lui Christos, pentru a reinvia odata cu sosirea noului an.
Acesti zei sunt intotdeuna fii ai unui atotputernic Zeu si al unei femei muritoare, ei aducand binecuvantare si salvare umanitatii, uneori prin intermediul unui sacrificiu.
Aceste zeitati simbolizeaza vegetatia moarta in fiecare an, (odata cu recolta) si renascuta in primavara.

In Roma antica, ritul de 10 zile dedicat zeului Attis, fiul zeitei Cybele, debuta pe data de 15 martie.
Cu acest prilej, un pin, reprezentandu-l pe Attis, era imbracat cu panza de in, decorat cu flori de violeta si amplasat in camera mortuara a templului.
In “Ziua Sangelui” sau “Vinerea Neagra”, preotii cultului isi taiau ca intr-un ritual corpurile cu un cutit, in timp ce dansau extatic, intrupand durerea lui Cybele si ajutand, in acest fel, la readucerea la viata a lui Attis.
Doua zile mai tarziu, un preot deschidea, in zori, camera mortuara, anuntand ca este goala si ca zeul Attis a reinviat.
Aceasta zi era cunoscuta sub numele de Hilaria sau “Ziua Bucuriei” .

Va par, cumva, foarte familiare aceste ritualuri ?

Pastele este versiunea crestina a aceluiasi mit.
Chiar si denumirea engleza a Pastelui, “Easter”, se pare ca isi are originea in numele zeitei saxone Eostre , divinitatea zorilor, sarbatorita cu prilejul echinoctiului de primavara.
In Vinerea Mare a avut loc crucificarea lui Christos, un sacrificiu voluntar, in beneficiul omenirii.
Altarele sunt golite, iar lumanarile stinse, reprezentandu-se astfel intunecimea mormantului.
Odata cu Pastele, insa, Christos reinvie, iar lumina primaverii ia locul intunecimii mormantului.
Cu putin timp inainte de miezul noptii, toate luminile sunt stinse, iar multimea din biserica devine o masa intunecata si tacuta.
Fiecare om tine in maini o lumanare neaprinsa.
Preotul aduce lumina invierii care se raspandeste progresiv printre oameni, la fel cum lumina zorilor isi croieste mai intai cu timiditate, apoi din ce in ce mai ferm drumul catre pamant.
Christos este asemeni Luceafarului diminetii, intrucat El coboara in moarte si Se ridica in lumina din nou, precum Attis, Kore, Inanna si Ishtar.

Copyright © diane.ro . 2010

Un comentariu:

Anonim spunea...

vreau vreau mult