vineri, 13 iulie 2012

Mititeii la gratar - Adevarata reteta a micilor romanesti

Daca te ispiteste miroazna de mici rumeniti la gratar din piata sau din rau famata si afumata carciuma de cartier, nu te lasa imbrobodit cu una cu doua! Mititeii, adevaratii mici romanesti, prilej de bravade si ranite orgolii nationaliste, nu mai sunt ce-au fost odinioara, pe vremea meseriasilor carciumari si grataragii, ce nu-si dadeau onoarea in laturi pentru a se imbogati peste noapte din gogonate ingrediente si nemaivazute spurcaciuni.

Daca e sa ne luam dupa Bacalbasa (Constantin), micii sunt o nascocire de-a lui Iordache Ionescu, un ardelean aciuat cu tot cu  carciuma prin Lipscanii Bucurestilor. Ramas acesta, intr-o buna zi, in pana de mate pentru carnati (dar nu si in pana de inspiratie), a aruncat carnea tocata si bine inmiresmata direct pe gratar si (ca sa vezi ce minune!) i-a iesit un fel de mancare ce facut dupa aceea furori in toate mahalele si palatele simandicoase din tara romaneasca! Potrivit, insa, unor vanzatori de tara si neam, mititeii n-ar fi decat niste neglijente plagiate carnoase, luate pe sub mana din bucatariile pretenilor si fratilor nostri sarbi...

C-o fi laie, c-o fi balaie, micii d'antan se faceau din carne de vaca, aleasa cu grija si socoteala de la piept si pana la prapore (sau, treaca de la mine, din pulpa), si tocata cu osardie pana se umezea cu sudoarea bucataresei! La un kil de carne de vita se cantarea cam un fert de chil de seu gros si bine curatat de piele. Era musai sa indupleci atat carnea cat si seul sa treaca laolalta de doua ori la rand, prin masina de tocat! Ca sa nu se plictiseasca singura, se punea in carne si niste miez de franzela (un cocolos cam cat o lamaie), inmuiata neaparat dinainte in mujdei de usturoi, sare si o lingurita de alese mirodenii, precum piper prospat sfaramat, sare, chimen, enibahar, si samanta nazdravana de ardei iute rosu si uscat. Se framanta amestecatura aiasta pana se facea ca o pasta otova, din care nu se mai putea deosebi nimica din ceea ce se adaugase in dansa. Se umezeau bine palmele, si se pornea a se suci si rasuci cate o halca de pasta, pe un fund de lemn (bine umezit si aista), pana cand se facea ca o bucla de domnisorica ce abia isi scosese bigudiurile. Se taia apoi acest rotocol in bucatele cat se vroia a se face micul, ce erau asezate umede pe un blid cuprinzator. Fara nici un dar sau poate, acel blid trebuia sa stea cateva ore la rece. Gratarul se pregatea din timp, ungandu-l cu o aripioara de gasca inmuiata in seu de oaie, si punandu-se dedesuptul lui carbuni de lemn, trebuinciosi a arde cu cat mai putina flacara. Micii se aranjau pe gratarul bine incins, lasandu-i sa arda la foc moale (ca sa nu se pripeasca pe dinafara si sa ramana cruzi la mijloc), fara a uita insa sa fie intorsi pe toate partile, pana cand se intareau. Dupa o prima ruda de astfel de prajeala, mititeii se puneau pe masa intr-un vas acoperit si incalzit, in asa fel incat sa nu se sleiasca din pricina seului.

Daca vreti sa incercati asta reteta nu pot sa va urez decat buna pofta si cumpatare, si nu uitati ca la mici berea are mare catare!


Copyright © diane.ro. 2012

Articole din acelasi domeniu :

Ciorba de verdeturi - Retete simple si sanatoase

Supa de rosii a la Jamie Oliver – Retete simple si sanatoase

Mancarea in proverbe, expresii si zicale romanesti

5 comentarii:

Bogdan Voda spunea...

Când ieși data viitoare la grătar, amintește-ți că fanii vor niște poze, să ne ploua în gură pe bune...

Diana Popescu spunea...

Ok. Saptamana viitoare va dau niste poze de o sa va cada limba cu micii pregatiti de mine!

Dulce spunea...

nu imi plac micii :|

Anonim spunea...

si atunci de ce mai citesti retete de mici ?!

Anonim spunea...

M-apuc sa fac!