joi, 6 iunie 2013

Fragii de camp- legenda


Legenda fragilor de camp este o legenda populara romaneasca despre puterea credintei unor oameni si rasplata pe care au primit-o de la Iisus Hristos.

Si poate, de aceea, e bine ca orice cuplu care se casatoreste  sa treaca si pe la biserica pentru ca familia nou intemeiata sa fie binecuvantata.

Se spune ca in vremea lui Iisus Hristos, traia o femeie foarte frumoasa ce fermecase multe inimi cu infatisarea ei.
Si pentru ca sotul ei o dispretuia din aceasta cauza, sarmana femeie, a mers la Iisus Hristos si L-a rugat nespus sa faca  o minune ca sa recapete dragostea barbatului ei.
Hristos a intrebat-o:
— De ce se vii la Mine cu o astfel de rugaminte si nu mergi la mai-marii soborului?
— Pentru ca,a  raspuns ea, stiu ca numai Tu  vrei binele oamenilor si stiu ca voia Ta e ca ingerul pacii sa fie in mijlocul fiecarei familii.
— Bine ai raspuns, i-a zis Hristos. Barbatul tau, de azi se va intoarce la tine cu multa  iubire. Iarta-l si el va regreta purtarea fata de tine si te va rasplati cu multa dragoste pentru aceasta.

Cu o ora mai tarziu, Mantuitorul, inconjurat de o ceata mare de oameni, ii invata cum sa se apropie de imparatia cerului.  Fiecare pacatos, care isi dorea mantuirea  urma sa se pocaiasca.
Atat de frumos si dulce le-a vorbit incat toti plangeau in hohote

Numai unul radea si acesta era Satana.
— Tu de ce nu plangi?  a intrebat Hristos.
— Nu stiu,  a raspuns acela
— Nu vrei pocainta?
— Eu si ai mei nu cunoastem acest cuvant.
— Dar de ce bucurii ai, tu, parte pe aceasta lume?
— De focul cel vesnic.
— Atunci de ce razi cand toti  ceilalti plang?
— Rad, ca prin rasul meu sa-i abat de la frica acelui rau mare si singur in felul lui, caci acestia, mai inainte
de a veni tu intre noi, erau toti ai mei, cu trup, cu suflet si acum auzindu-te pe tine, nu mi-au ramas
credinciosi decat barbatul acela care nu-si iubeste muierea si femeia aceea, ce cu frumusetea ei l-a inselat pe el.
— Nici acestia nu vor fi ai tai!
— Ba da, Doamne, caci iubirea pacatoasa nu gandeste cu frica pedepsei iadului. De s-ar pocai lumea toata, acestia ai mei vor ramane. Ai mei si ai iadului.
Hristos, din nou, a privit  oamenii cu blandete si dragoste si le-a spus:
— Amin, amin, va zic voua, nici unul nu stiti cand vine ziua si ora la care veti fi  trasi la raspundere si la judecata pentru faptele voastre; pentru multi, ora aceea se termina in clipa aceasta; care dintre voi nu vrea sa se pocaiasca, sa iasa afara! Caci neghina nu-i buna intre graul cel curat.
Satan radea si facea semne acelei femei si barbatului ei.
Cand femeia si-a ridicat un picior, vrand sa paseasca, Satana i-a ras lui Hristos in fata.
In clipa aceea insa, sub pamant s-au auzit tunete si toti oamenii s-au inspaimantat.

— Care nu vreti imparatia cerului, ci imparatia iadului, unde-i foc vesnic, sa iesiti afara.
Satana a zambit  rautacios si i-a imbarbatat pe cei doi, facandu-le semn sa iasa.
Cei doi pacatosi insa, patrunsi de frica, indurarea si bunatatea lui Dumnezeu, au cazut cu fetele la pamant, si batandu-se cu pumnii in piept au inceput sa se pocaiasca spunand:

— Pacatuit-am inaintea ta, Doamne, si a lumii, dar acum, Te rugam sa ne ierti. Indura-te de noi, nevrednicii,
si cu lacrimile noastre vrem sa ne spalam si sa ne curatim vasul sufletului nostru, pe care, cu pacatele cele multe si grele, spurcatu-l-am.
Pacatuit-am, dar bunatatea si indurarea ta, Doamne, parinte al cerului si pamantului,  este mult mai mare decat pacatele noastre, mai mare decat pacatele lumii, mai mare chiar si decat intreg universul. Pacatuit-am, dar din greu ne doare ca te-am vatamat si acum, din capatul drumului
pacatelor ne intoarcem; primeste-ne si nu ne lasa sa cadem in ispita.

Lacrimile celor doi pacatosi care cereau de la Cristos tarie, pentru reintoarcerea si pocainta lor, cadeau ca margelele pe pamant si din fiecare lacrima rasarea o floare mica si alba ce insemna ca Dumnezeu Sfantul pretuia intoarcerea si pocainta acestora.

Satana a inceput sa le calce cu picioarele sale, ca sa nu le  observe careva, dar Hristos i-a spus:
— Nu calca cu picioarele-ti spurcate acele fructe scumpe si dragalase.

Iar cand Satana, rusinat, si-a retras de acolo picioarele, din florile ce s-au ivit din lacrimile celor doi
pacatosi s-au facut niste fructe mici, rosii si tot placute, de care sunt pana-n ziua de azi si or fi pana la
sfarsitul lumii si le spunem fragi de camp.


Copyright © diane.ro. 2013

Articole cu subiect asemanator:
Puterea credintei
Rusaliile in superstitii si traditii romanesti
Mosii de vara

Un comentariu:

Maria spunea...

Foarte interesanta legenda despre fragi Diana