Cand 2+2= 5!?!|Cum alegi invatatorul, profesorul, meditatorul copilului tau- video

Uneori, copiii sunt obligati sa invete ca 2+2= 5- ca-n video-ul acesta,  care m-a starnit

si te va starni si pe tine!

Si Nu te gandi la partea filozofica a aritmeticii!

Ma grabesc, ma grabesc! Fir'ar!

As vrea sa-ti spun o multime de lucruri despre invatatori, profesori si meditatori! Traite si auzite de la

prietenii mei mai mari, care sunt parinti.

Ca sa stii cat de mult conteaza invatatorul, profesorul, meditatorul copilului tau!

Ca in spatele unei "reputatii" se pot ascunde mediocritatea, mitocania sau probleme de sanatate mintala! Si

sunt blanda cand scriu aceste cuvinte!

Cazul 1: Cum a facut lobby, la directoratul scolii, o clasa de parinti pentru schimbarea profesorului de matematica, care desi era titular pe post, avea rezultate mizerabile cu copiii. Bravo parintilor!

Cazul 2: Cum unui profesor i se  poate pune pata pe tine si incearca sa-ti  zdrobeasca emotional copilul, lucru prin care am trecut si eu.

Fie ca va pasi anul acesta pentru prima data portile scolii, va trece la gimnaziu sau la colegiu,  trebuie sa faci "sapaturi" si sa alegi bine!

Vizioneaza  "2+2= 5" si imi vei da dreptate!

Mult noroc!


Cand 2+2= 5!?!|Cum alegi invatatorul, profesorul, meditatorul copilului tau- video Cand 2+2= 5!?!|Cum alegi invatatorul, profesorul, meditatorul copilului tau- video Reviewed by Diana Popescu on mai 13, 2014 Rating: 5

Un comentariu:

  1. Uh, stupefiant. Lăsând la o parte estetica cinematografică menită să potențeze impactul mesajului, sunt terifiante cadrele. Dacă reușești, domniță Diana, să-l aduci printre cititorii tăi pe Gâdea Mihai, probabil va reuși să folosească ,,halucinant!" la finele fiecărei propoziții! ;))
    O patologie, asta văd, o patologie a unui sistem bolnav ce trebuie regândit din temelii. Instituția educației este considerată eminamente ca generând grupuri de influență primare cu impact major în formarea personalității (fac referire la anii copilăriri, evident). Prin mimetism, preluăm exemplificarea atitudinală a dascălilor noștri ș-o interiorizăm cognitiv în scheme comportamentale durabile. De ce facem asta? Pt. că le conferim inconștient aureolica cunoaștere. Silă mi-e de formatorul de opinie ce se presupune că acționează în virtutea unei vocații dar terfelește prin simulacre educaționale cei mai importanți și determinanți ani din viața individului!
    Pentru a păstra proporțiile realității, vin așa c-o mină semi-gravă și întreb: dar scursurile adolescentine cărora le repugnă oportunitatea educației pt. că împrumută facilul trivial al societății, ei să n-aibă chiar nici o vină? Mercantilismul, sclifoșenia, delincvența juvenilă, prostituția, flegmatismul, lipsa valorilor și a interesului pt. ele, nu-s la fel de reprobabile ca sistemul ce menține și promovează dezaxarea cadrului didactic? Bine, copil e copil, se va spune ,,n-are minte, e prostuț"...nu, nu este. E doar avid de auto-determinare sub impactul presiunii grupului de referință și va acționa în sensul recunoașterii celorlalți. Iar de aici și până la a-și ridica palma asupra bătrânei profesoare de școală veche, e diferență cam cât între 2 clinchete pausale de clopoțel.
    E mult de vorbit, dar și mai mult de făcut.

    RăspundețiȘtergere

Un produs Blogger.