sâmbătă, 11 aprilie 2015

Sâmbăta Mare | Ultima zi din Saptamana Patimilor

În Sâmbăta Mare, nu ai voie să dormi dacă vrei să-ți fie calea deschisă spre mari impliniri si năzuințe, femeia are cea mai mare vigoare din tot timpul anului și poate să-și dovedeasca, dacă își dorește, bărbatul (norocul lui ca ea bucătărește in această zi!), și, dacă este să ne luăm după credințele străvechi din tradiția populară, ne putem asigura îmbelșugarea casei și sănătatea recurgând la o serie de practici „magice.” Vezi mai multe pe acest subiect aici: Sâmbăta Mare - Tradiții, superstiții și obiceiuri

Săptămana Patimilor ajunge la o relativa acalmie in Sâmbăta Mare. Mormantul a fost pecetluit, soldații îl veghează cu strășnicie, iar ucenicii par să se ascundă, răvășiți de derută, teamă și suferință. Iisus zace lipsit de viață inăuntrul mormântului, după ce a sacrificat tot ce a avut  pentru a mântui oamenii de păcate.

Ultima zi din Saptamana Patimilor
Cum putem interpreta ororile din ultimele două zile sub umbra tăcuta, tulburătoare a crucii? Ucenicii trebuie să fi fost frămantați de o sumedenie de întrebări. Cum putea fi El indelung așteptatul Mântuitor, dacă tocmai a fost ucis? Ar fi putut ei face ceva pentru a opri acestă tragedie? Dacă El a fost schingiuit si omorât in acest fel, ce li se va întâmpla lor? Toate aceste gânduri si multe altele le roiesc prin minte in această sâmbătă pătrunsă de o liniște apăsătoare.

Se mai simt incă reverberațiile, ecourile Miercurii Mari, Joii Mari si Vinerii Mari, dar așteptăm cu nerăbdare promisiunile zilei de mâine, cand mormântul va fi descoperit a fi gol și Iisus se va fi înălțat. Plini de speranță, ne putem uita înapoi către norodul care a aprobat răstignirea lui Iisus, recunoscându-ne in ea propriul nostru sine, si apoi putem privi inainte, spre Paște, bucurându-ne de transformarea care a avut loc in noi datorită sacrificiului Său.

Libertatea de a alege a lui Pilat

Unul dintre ecouri vine de la Matei 27. Iisus tocmai fusese trădat, judecat si trimis guvernatorului pentru a fi executat. Matei scrie: „La fiecare praznic al Paştilor, dregătorul avea obicei să sloboadă norodului un întemniţat pe care-l voiau ei. Pe atunci aveau un întemniţat vestit, numit Baraba. Când erau adunaţi la un loc, Pilat le-a zis: „Pe care voiţi să vi-l slobod? Pe Baraba sau pe Isus, care Se numeşte Hristos?” Căci ştia că din pizmă dăduseră pe Isus în mâinile lui.”

Pilat are așadar puterea de a pune în libertate un singur condamnat la moarte. In fața lui sunt Baraba, un răufăcător bine cunoscut si un criminal notoriu, și Iisus.

Marele preot si căpeteniile evreilor convinseseră norodul să ceară eliberarea lui Baraba si moartea lui Iisus. Guvernatorul intreabă mulțimea:  „Pe care din amândoi voiţi să vi-l slobod?” Iar mulțimea strigă „Baraba.” Pilat vrea ca lucrurile să fie clare: „Dar ce să fac cu Isus, care Se numeşte Hristos?” Cu toții, intr-un glas, se pronunță: „Să fie răstignit!” Pilat nu se mulțumește cu atât: „Dar ce rău a făcut?” Isterizată, mulțimea urlă din răsputeri: „Să fie răstignit!”

Pilat își dă seama că nu mai este nimic de făcut și că, prin insistențele sale, este pe cale mai curând sa aprindă scânteia unei revolte populare. Drept urmare, iși spală mâinile in fața norodului, zicând: „Eu sunt nevinovat de sângele Neprihănitului acestuia. Treaba voastră!” Iar oamenii ii răspund, ieșiți din minți la propriu și la figurat: „Sângele Lui să fie asupra noastră şi asupra copiilor noştri.”

Strigătul sinucigaș al mulțimii

Este vorba aici despre răutate, ură și ignoranță. Cum puteau ei să fie într-atât de mult inșelați și manipulați încât să il trimită pe Fiul lui Dumnezeu la moarte si să cruțe, in schimb, viața unui criminal notoriu? Pilat știe că Iisus este nevinovat si că cererile norodului nu sunt îndreptățite, si nu vrea sa aibă vreun rol in executarea Lui. Dar acești oameni, răbufnind de necredință, de ură față de al lor Mesia, nu iși pot pune opreliște gurii: „Să fie răstignit!” Deși necredincios, Pilat nu mai are ce să răspundă in fața strigătului: „Sângele Lui să fie asupra noastră şi asupra copiilor noştri.”

Să lăsăm ca acest sânge sa fie asupra noastră? Să ne lăsăm pătați de sângele lui Dumnezeu? Sângele eternei vieți si al creatorului lumii să ne insemne pentru totdeauna? Lipsa de credință și răutatea oamenilor, păcatul lor îi indeamnă către o ultimă faptă de sfidare și respingere a lui Dumnezeu. Ei îi răstignesc Fiul, tocmai pe Acela care o fost trmis să-i mântuiască de secole de necredință. „Sângele Lui să fie asupra noastră.”

Păcatul care l-a răstignit pe Iisus și ne-a izbăvit pe noi

Acesta este marele păcat, să îl respingi pe Iisus, să declari răspicat că El nu este decât inșelaciune si minciună! Iar aceasta este starea abjectă a sufletului nostru atunci cand îl negăm pe Dumnezeu, pe Fiul Său, si sacrificiul Fiului Său. Poate că, uneori, fără să ne dăm seama, am strigat și noi, „Să fie răstignit!”, cu o oarba necredință si necugetată semeție. Poate că, uneori, ne-am alăturat și noi strigătului mulțimii: „El nu este Regele nostru!”, „El nu este al nostru Mesia!”, „Sângele Lui să fie asupra noastră.”

Dar, Dumnezeu, darnic in milă și răbdare „ne-a luminat inimile, pentru ca să facem să strălucească lumina cunoştinţei slavei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Hristos.” (2 Corinteni 4:6). Și, putem așadar sa perseverăm in credință alături de El, să ne adunăm sub umbra tulburătoare, dar izbăvitoare a Crucii pe care a murit Mantuitorul nostru. Numai prin sângele vărsat de El pentru noi suntem iertați si despovărați de păcat.

Putem, drept urmare, sa dăm un nou înțeles vorbelor „Sângele Lui să fie asupra noastră,” fără a fi sfidători precum mulțimea care i-a cerut răstignirea, ci lăsându-ne pătrunși de recunoștiință, speranță și venerație, ca si acei a căror viață depinde de sacrificul Lui. Iisus, fie ca sângele tău să fie asupra noastră! Fie ca acest sânge izvorât din rănile Tale să ne acopere, să ne purifice de toate relele noastre!

Nu mai este mult timp și vom putea canta cu toții intr-un glas „Hristos a înviat!” Ne vom putea deștepta cu toții către o nouă viață, aducându-ne aminte că Iisus ne-a dat o nouă șansă și ne-a deschis drumul catre mântuire.

„Hristos a înviat!”


Articole din același domeniu in Blogul Dianei:

Marțea Mare | A doua zi din Săptămâna Patimilor

Miercurea Mare | A treia zi din Săptămâna Patimilor

Joia Mare | A patra zi din Săptămâna Patimilor

Un comentariu: