duminică, 12 iulie 2015

Istoria automobilului (I) | Maşinile cu abur

Automobilul, aşa cum îl ştim în prezent, nu a fost creat într-o singură zi de către un singur inventator. Istoria automobilelor reflectă o evoluţie ce a avut loc în toată lumea. Se estimează că maşina de azi include peste 100.000 de brevete de invenţie! Oricum, primele proiecte ale unui vehicul cu motor au fost schiţate de Leonado da Vinci şi Isaac Newton.

Maşinile cu abur
Vehiculul cu abur al lui Cugnot, a doua versiune
Maşina cu abur a fost primul automobil apărut pe pământ. Cele electrice, cu benzină, cu motorină sau cu hidrogen au venit pe lume mai târziu. Motorul cu abur este unul cu combustie externă (combustibilul este ars departe de motor). Spre deosebire de cele cu combustie internă, având un randament termic de 15%-30%, cele dintâi motoare cu abur aveau un randament înjumătăţit.

Se spune că prima maşină acţionată de abur a fost creată, ca un fel de jucărie pentru împăratul Chinei, de preotul Ferdinand Verbiest, un membru al misiunii iezuite din această ţară. Acest eveniment stârneşte totuşi şi azi controverse, nefiind acceptat în unanimitate de istorici.

De cele mai multe ori, invenţia celui dintâi vehicul de transport autopropulsat este atribuită, în anul 1769, inginerului militar şi mecanicului Nicolas Joseph Cugnot. Pentru acţionarea autovehicului său, Cugnot a folosit un motor cu abur, construit sub îndrumarea sa, la arsenalul din Paris, de mecanicul Brezin. A fost utilizat de armata franceză pentru a remorca tunuri la viteza "ameţitoare" de 2 1/2 mile pe oră (2,4 Km/h). Separate de restul autovehiculului, motorul cu abur şi boilerul erau amplasate în faţa acestuia. În următorul an, Cugnot a pus la punct un triciclu acţionat de abur, ce putea găzdui patru pasageri.

În 1771, în timpul unei probe, Cugnot şi-a ciocnit maşina de un perete de stâncă, fiind astfel prima persoană din lume implicată într-un accident rutier. Acest eveniment a marcat începutul sfârşitului carierei auto a lui Cugnot. După ce unul din patronii săi a murit şi cel de-al doilea a fost exilat, nu a mai avut bani pentru experimentele sale.

Motoarele cu abur punea în mişcare automobilele prin arderea unui combustibil ce încălzea apă într-un boiler, creând aburul care împingea pistoanele ce acţionau un arbore a cărui rotaţie era transmisă roţilor. În istoria timpurie a vehiculelor autopropulsate, atât cele rutiere, cât şi cele circulând pe calea ferată erau înzestrate cu motoare cu abur. Utilizate cu succes la locomotive, motoarele cu abur adăugau însă o greutate prea mare autovehiculelor, dovedindu-se neviabile în progresul acestora.

Maşina lui Cugnot a fost îmbunătăţită de francezul Onesiphore Pequer, care a inventat şi primul diferenţial.

În 1879, în SUA, cel dintâi patent pentru un vehicul de drum acţionat cu abur a fost obţinut de Oliver Evans.

În anul 1801, Richard Trevithick a construit prima maşină cu motor cu abur din Marea Britanie, numită "Puffing Devil" ("Diavolul pufăitor"), cântărind 1.520 de Kilograme şi având o viteză maximă de 14,5 Km/h. În 1803, Trevithick a izvodit o nouă maşină cu abur pe trei roţi supranumită “Puffing Dragon” ("Dragonul pufăitor"), dotată cu scaune. În acelaşi an, a condus-o la Londra, într-o demonstraţie, în cadrul căreia a atins viteza de 13-14 Km/h. Unii sunt de părere că “Puffing Dragon” a fost prima maşină de pasageri din lume.

Tot în Marea Britanie, între 1820 şi 1840, poştalioanele acţionate cu abur au fost folosite în mod curent dar, mai târziu, li s-a interzis accesul pe drumurile publice, dezvoltându-se drept urmare sistemul de căi ferate britanic.

Până în 1880, au funcţionat tractoare rutiere puse în mişcare de abur (create de Charles Deitz), ce remorcau vagoane cu pasageri în preajma oraşelor Paris şi Bordeaux.

În SUA, au fost construite numeroase "trăsuri" cu abur între 1860 şi 1880. Primii inventatori ai acestora au fost: Harrison Dyer, Joseph Dixon, Rufus Porter şi William T. James.

Din 1873 şi până în 1883, Amédée Bollée din Le Mans, a produs automobile cu abur avansate, capabile să transporte între 6 şi 12 pasageri, la viteze de până la 60 Km/h, ce purtau nume precum Rapide şi L'Obéissante. La Mancelle, care a văzut lumina zilei în 1878, avea un motor montat în faţă, un arbore conducător către diferenţial, acţionare cu lanţ a roţilor din spate, volan pe un arbore vertical şi scaunul şoferului în spatele motorului. Boilerul era amplasat în spatele compartimentului pentru pasageri.

În 1871, Dr. J. W. Carhart, profesor de fizică la Universitatea de Stat Wisconsin şi J. I. Case Company au pus la punct o maşină cu abur care a câştigat o cursa de 200 de mile.

De Dion-Bouton a fost un fabricant de automobile din Franţa între anii 1883 şi 1932. Compania a fost înfiinţată de Albert de Dion, Georges Bouton şi cumnatul său Charles Trépardoux. La sfârşitul lui 1883, compania a produs prima sa maşină cu abur, cu un sistem de direcţie pe roţile din spate. În următorul an, a adus pe piaţă un autovehicul îmbunătăţit, cu direcţia pe faţă şi cu scaune pentru patru oameni. La mijlocul anilor 1890, modelul pe trei roţi De Dion-Bouton a fost printre primele maşini dotate cu noile anvelope pneumatice ale lui Michelin.

Armand Peugot a fabricat un automobil cu abur cu trei roţi în Franţa, în 1891, împreună cu Léon Serpollet.

În Statele Unite ale Americii, Ransom Eli Olds a construit o maşină acţionată de abur, cu trei roţi, în 1991.

În Franţa, Leon Serpollet a proiectat şi realizat în 1896 un boiler tubular care a transformat aburul într-o sursă mult mai practică de acţionare a maşinilor. El a produs automobile sub numele de Serpollet şi Gardner-Serpollet între 1899 şi 1907. În aprilie 1902, Leon Serpollet a devenit primul şofer al unei maşini neactionate electric care a reuşit un record de viteză cu automobilul sau “Oeuf de Pacques” (Oul de Paşte), înregistrând 120,8 Km/h.

În SUA, “Stanley Steamer” a fost o maşină cu abur creată în 1897 de fraţii Francis şi Freelan Stanley. În 1906, un automobil Stanley, numit “Stanley Rocket”, condus de Fred Marriott, a atins un record mondial de viteză cu 205,447 Km/h. Se spune că nici un Boiler Stanley nu a explodat vreodată la o maşină în funcţiune.

Locomobile Company a început să producă în America maşini acţionate cu abur în 1899. În 1902, compania a experimentat motoare cu benzină, renunţând în scurt timp la cele cu aburi. În 1922, societatea a fost achiziţionată de Durant Motors, care a folosit marca "Locomobile" până în 1929.

Introducerea demaroarelor electrice în 1912 de către Cadillac la motoarele cu combustie internă este considerată de mulţi motivul declinului popularităţii automobilelor acţionate de abur.

Sursă imagine: Wikipedia

Articol de Gabi Volocos


Articole din acelaşi domeniu în blogul Dianei:

De ce femeile nu ştiu să şofeze? 

Şoferii agresivi se identifică cu maşina lor 

Descoperirea şi istoria roţii

Niciun comentariu: