miercuri, 5 august 2015

Chiar şi ceştile pot vorbi | O poveste despre transformare

Aşa cum spuneam într-un articol anterior, Schimbarea la faţă a Domnului ar trebui să ne îndemne spre schimbare, spre metamorfoză, către o transformare a noastră în bine ce necesită adeseori suferinţe. Despre acest lucru este vorba în povestea "Şi ceştile pot vorbi."

Un bunic şi o bunica scormoneau printre comorile ascunse dintr-un magazin de antichităţi, în căutarea unui cadou pentru ziua de naştere a nepoţelei lor. Dintr-o dată, ochii bunicuţei s-au oprit asupra unei frumoase ceşti.

ceasca
"Uită-te la ceaşca asta minunată!" a exclamat ea, adresându-se soţului ei. De îndată ce a zărit-o, bunicuţul a fost extaziat, "Ai dreptate! Este cea mai încântătoare ceşcuţă pe care am văzut-o vreodată!"

În acest moment, s-a petrecut ceva nemaipomenit, cu totul ieşit din comun, ceva ce întâlneşti doar în cărţile cu poveşti pentru copii. Ceaşca a prins glas şi a spus, "Va mulţumesc pentru complimentele voastre, dar nu am fost dintotdeauna frumoasă."

Aşa cum se întâmplă în cărţile sus menţionate, bunicii nu au fost şocaţi de faptul că ceaşca putea să vorbească, şi au întrebat-o, pur şi simplu, "Cum adică nu ai fost mereu frumoasă?"

"Păi, " a răspuns ceşcuţa, "odată nu eram decât o bucată urâtă, cleioasă de lut. Asta până când, într-o zi, cineva cu nişte mâini umede şi murdare, a scobit după mine şi m-a aruncat în roata olarului. Roata a început să se învârtă din ce în ce mai repede, şi am ameţit până când nu m-am putut opri să strig, "Opriţi! Opriţi acum!""

"Femeia care mă plămădea mi-a răspuns însă, "Nu este încă timpul!""

"În cele din urmă s-a oprit. Abia îmi trecuse ameţeala, că mi s-a petrecut ceva şi mai rău. Ea m-a aşezat într-un cuptor. Se făcea din ce în ce mai cald, şi simţeam că nu mai suport. Aşa că am ţipat iarăşi, "Opreşte-te! Opreşte-te!""

"Femeia mi-a zis încă o dată, " Nu încă!""

"Chiar atunci când mă gândeam că voi fi complet arsă, femeia m-a scos din cuptor. Apoi, o altă domniţă a început să mă picteze. Vaporii vopselelor mă făceau să mă simt atât de rău, îmi venea să vomit, şi am strigat din nou, "Opreşte-te! Dă-mi pace!""

"Pictoriţa mi-a replicat însă, "Nu încă!"

"Până la urmă s-a oprit, dar m-a înapoiat celeilalte femei, care m-a aşezat iarăşi în acel îngrozitor cuptor. De această dată, era şi mai fierbinte. Am urlat, "Opreşte-te. Lasă-mă în pace!""

"Femeia m-a privit cu atenţie şi a zis, "Nu încă!""

"După multă vreme de chinuri, femeia m-a scos din cuptor şi m-a pus deoparte pentru a mă răci. Uff! Când m-am răcorit îndeajuns, un băiat m-a aşezat într-o cutie cu paie, la un loc cu alte ceşti. Apoi, o doamnă drăguţă m-a pus pe un raft, în apropierea oglinzii sale."

"Când m-am uitat în oglindă, nu mi-a venit să cred! Nu puteam da crezare ochilor mei! Nu mai eram urâtă, murdară, cleioasă! Acum străluceam frumoasă, pură şi curată! Ah, atunci am plâns de bucurie!"

"Abia atunci mi-am dat seama că tot ceea ce suferisem merita. Fără acea suferinţă aş fi rămas murdară, urâtă şi cleioasă. Şi toate suferinţele mele de până atunci au avut un sens şi au căpătat o semnificaţie în mintea mea. Durerile trecuseră, dar frumuseţea dăruită de ele nu avea cum să mă mai părăsească."

Sursă: Brian Cavabaugh, "Sower’s Seeds of Encouragement: Fifth Planting" / Seminţele de încurajare ale semănătorului: A cincea plantare


Articole din acelaşi domeniu în Blogul Dianei:

Succesul în citate, aforisme, maxime 

Semnificaţia Schimbării la faţă a Domnului 

Lecţii de viaţă: Citate, aforisme, maxime

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Postare prezentată

Sfântul Nicolae – Tradiții și obiceiuri din Europa

În cele mai multe părti ale Europei, Sfântul Nicolae, sărbătorit în ziua de 6 decembrie, este cunoscut ca cel mai darnic personaj religios ...