duminică, 2 august 2015

Sfântul Francisc şi păsările | Poveşti medievale

Aveam cinci-şase ani, şi stăteam nemişcată în mijlocul unei străzi pustiite de oameni şi maşini, până când nişte turturele poposeau din zborul lor pe braţele mele. Merita aşteptarea! După câtva timp, am aflat despre Sfântul Francisc şi păsările sale. Desigur, mi-am putut imagina cu uşurinţă cum porumbeii se aşezau pe umerii săi şi nu am avut nici un fel de problemă să îl vizualizez cum se aşeza în genunchi printre animalele sălbatice, împărţindu-şi cu ele săracele lui merinde. Minunile Sfântului Francisc sunt strâns legate de menirea sa de ocrotitor al păsărilor. Iată câteva din cele mai frumoase poveşti din Evul Mediu despre Sfântul Francisc şi dragostea lui pentu păsări...

Sfântul Francisc şi porumbeii 


Sfantul Francisc
Pe când se găsea în preajma dealurilor din Sienna, Sfântul Francisc a zărit un băiat ce se îndrepta către piaţă purtând într-o mână o cuşcă mică plină de porumbei. Copilul prinsese păsările în capcană şi avea de gând să le vândă.

Nu este greu de imaginat ce soarta cruntă le aştepta! Sfântul Francisc i-a strigat băiatului, "Te rog, vino la mine." Atunci când a ajuns în faţa să, Sfântul Francisc s-a plecat către el şi i-a şoptit, "Tinere, ştii bine că porumbelul este o pasăre suavă şi blândă, un simbol al credinţei şi purităţii. Închipuie-ţi ce s-ar putea întâmpla cu aceste păsări după ce le vei vinde. Chiar îţi doreşti să fie ucise, gătite sau chiar întemniţate de vreun om fără inimă? Te rog, pentru mântuirea ta şi a lor, te rog, dă-mi-le mie."

Fără nici o ezitare, băiatul i-a înmânat cuşca. Sfântul Francisc a deschis-o şi a luat în palmă un porumbel ce gângurea uşor şi îşi înfoia penele, "Surioară, cum îţi îngădui să fii prinsă şi pusă într-o cuşcă? Te rog, vino cu mine, iar eu îţi voi clădi un cuib, astfel încât să îţi poţi creşte puii şi să trăieşti în pace."

La mănăstirea sa, Sfântul Francisc a făcut cuiburi pentru toţi porumbeii. Ei au trăit împreună cu călugării şi le-au alinat viaţa având libertatea de a zbura oriunde îşi doreau.

Cât despre băiat, profeţia Sfântul Francisc s-a adeverit. După câţiva ani, el s-a alăturat ordinului Sfântului Francisc şi a dus un trai sfânt şi umil, dedicat Domnului nostru!

Sfântul Francisc şi slujba să din Roma 


În perioada timpurie a ordinului sau, pe când Sfântul Francisc îşi caută încă drumul, a mers la Roma pentru a primi binecuvântarea Papei, sperând că Sfinţia Sa îl va hirotonisi şi va da sfinte porunci pentru Fraţii Minori, care în cele din urmă au devenit Ordinul Sfântului Francisc.

Întotdeauna, o mare mulţime aştepta să îl vadă pe Papă şi puteau trece multe zile până când cineva reuşea să obţină o audienţă la acesta.

Într-o dimineaţă, Sfântul Francisc a fost străbătut de un extaz divin, şi a început să predice oamenilor din jur. Ei au înţeles bucuria din vocea sa, i-au simţit înţelepciunea cerească, şi s-au aplecat către el în ascultare.

Sfântul Francisc şi-a întins braţele ca pe nişte aripi şi un stol de păsări s-au aşezat pe ele, ciocârlii, vrăbiuţe, porumbei şi bufniţe. Cu toate că cei adunaţi acolo vorbeau multe limbi, au înţeles cu toţii spusele Sfântului Francisc. Deşi glăsuia în italiană, fiecare dintre oameni a auzit cuvântarea sfântului în propria sa limbă. Unii spun că acest lucru s-a petrecut graţie păsărilor, deoarece ele repetau vorbele Sfântului Francisc, fiecare dintre ele într-o altă limbă, astfel încât fiecare ascultător să poată culege înţelepciunea pre limba sa.

Sfântul Francisc şi slujba păsărilor 


Sfântul Francisc de Assisi avea un loc special în inima sa, rezervat creaturilor sălbatice. Uneori, adună vieţuitoarele pădurii şi îngenunchea în mijlocul lor, împărţindu-şi cu ele cina sa frugală. Iubea mai cu seama păsările. Una din cele mai vestite poveşti despre el descrie o slujba făcută pentru păsări. Sfântul Francisc a strâns un stol de prieteni înaripaţi, care îi zburau pe aproape pentru a-i auzi aceste cuvinte:

"Dragile mele surioare, sunteţi făpturi ale raiului, ale lui Dumnezeu, ale Creatorului vostru. În fiecare bătaie de aripi şi în fiecare notă a cântecelor voastre îi aduceţi laudă Lui. El v-a dat vouă cel mai mare dintre daruri, libertatea cerului. Voi nici nu semănaţi, nici nu culegeţi dar, cu toate acestea, Dumnezeu va oferă cele mai delicioase picături de apă, izvoare şi lacuri pentru a vă astâmpără setea, dealuri şi vâlcele pentru casa voastră, copaci înalţi pentru a va clădi cuiburile şi cel mai frumos veştmânt, penele care vi se schimbă cu fiecare anotimp. Voi şi cele că voi aţi aflat salvarea în arca lui Noe. Este limpede că al nostru Creator vă iubeşte cel mai mult, darurile Sale vin îmbelşugate către voi, aşa că aveţi grijă să nu cădeţi în păcatul nerecunostiintei, şi cântaţi-va mereu laudele pentru Domnul, Dumnezeul nostru!"

Aceste poveşti tradiţionale sunt inspirate de cartea medievală "Fioretti," sau "Floricele Sfântului Francisc."


Articole din acelaşi domeniu în Blogul Dianei:

4 octombrie – Sărbători, tradiţii şi obiceiuri religioase 

Barza în mituri, legende şi superstiţii 

Păsările din vis | Interpretarea şi semnificaţia viselor

Niciun comentariu: