luni, 23 noiembrie 2015

Cântecul de libertate al păsării | Poveste de Rumi

Cel mai frumos cântec al vieţii noastre ori al sufletului nostru este cel al libertăţii. Dacă nu îndrăznim să ne eliberăm din colivia noastră impusă de alţii sau chiar de noi înşine, acest cântec nu are cum să ne împlinească.

Cântecul de libertate al păsării | Poveste de Rumi
Trăia odată, într-un colţ de lume, un om de afaceri plin de succes. Avea tot ce îşi dorea - o soţie frumoasă, copii adorabili şi o casă mare în care îşi duceau cu toţii traiul fericiţi. Lucrul cu care se mândrea cel mai mult era o pasăre exotică, ţinută într-o colivie şi care îi încânta oaspeţii cu trilurile sale fermecătoare.

Într-o zi, omul nostru a trebuit să plece într-o călătorie departe, către sud, aşa că şi-a întrebat nevasta şi copiii ce cadouri şi-ar fi dorit. Ei i-au cerut mătăsuri fine, faguri de miere şi jucării mecanice. Înainte de a pleca, nu a putut să nu o întrebe şi pe pasărea sa cântătoare ce i-ar fi pe plac.

"Aş vrea doar un mic favor," i-a răspuns pasărea.

"Orice îţi doreşti!" i-a declarat stăpânul.

"Doar atât, atunci când îmi vei zări verii în copacii din locul unde mergi, te rog să le spui despre felul cum trăiesc aici."

"Eşti sigură că numai asta vrei? Ţi-aş putea aduce o oglindă încrustată în bijuterii sau cele mai gustoase fructe tropicale uscate."

"Nu, îţi mulţumesc, doar atât îmi doresc," i-a răspuns pasărea, iar omul s-a îndepărtat de ea, niţel dezorientat de ceea ce îi cerea.

El a călătorit în siguranţă şi a obţinut mari beneficii din afacerile sale, petrecându-şi timpul liber pentru a cumpără ceea ce îşi dorise familia sa. Într-un târziu, a ajuns într-un parc şi a văzut în copaci nişte păsări care semănau izbitor cu cea pe care o stăpânea. Le-a strigat să vină la el, şi le-a povestit despre cum pasărea sa trăia într-o colivie şi îi cânta.

Abia şi-a terminat vorba, şi acele păsări exotice s-au cutremurat pe ramurile lor, şi au căzut la pământ, fără să mai facă vreo mişcare. Omul şi-a pus capul în mâini îndurerat, acest incident înnegurându-i cu totul călătoria.

S-a întors acasă, şi-a îmbrăţişat familia, şi atât soţia, cât şi copiii lui au fost încântaţi de darurile pe care le adusese, dar nu le-a putut împărtăşi plăcerea atâta timp cât păsările cântătoare cu care se găsise pe alte meleaguri îi rămăseseră clar în minte. În cele din urmă, şi-a luat inima în dinţi şi a ieşit în grădina.

"Ei bine, cum a fost?" l-a întrebat pasărea sa nepreţuită. După câteva ezitări, omul i-a povestit exact ceea ce se petrecuse. Pasărea a ascultat cu atenţie spusele lui, apoi s-a cutremurat şi a căzut moartă pe podeaua coliviei.

Omul a fost cuprins de durere şi derută. Plângând fără să se mai ferească de nimeni, a deschis uşa coliviei şi a purtat în palmele sale pasărea sa preaiubită. Nu a trecut mult, şi pasărea a revenit la viaţă, a zburat pe ramura unuia din copacii cei mai apropiaţi şi a început să slobozească nişte minunate triluri de bucurie închinate regăsirii libertăţii sale.

Omul s-a scărpinat în cap, copleşit de uimire şi, în cele din urmă, a întrebat:

"Bine, ai învins. Dar, spune-mi te rog care a fost semnificaţia acestui truc al tău?"

Pasărea a privit în jos cu compătimire, şi a spus:

"Verii ei din Africa mi-au transmis că nimic altceva decât frumuseţea mea m-a ţinut captivă în colivie. Dacă nu te-ai fi delectat cu cântecele mele, nu ţi-ar mai fi păsat de mine de multă vreme. A trebuit să renunţ la viaţa mea de până acum pentru a fi liberă."


Articole în acelaşi domeniu în Blogul Dianei:

Rumi: Poezii de dragoste

Elefantul din întuneric | O poveste de Rumi

Rumi: Povestea celor trei peşti

Niciun comentariu: