luni, 1 februarie 2016

Cum îţi pierzi simţul realităţii | O poveste cu tâlc

Adeseori, ne cufundăm atât de mult în credinţele noastre încât ne pierdem simţul realităţii şi ne încredem până în pânzele albe în cei care ne cântă în strună... 

Cum îţi pierzi simţul realităţii | O poveste cu tâlc
Un rabin a plecat odată într-o călătorie împreună cu servitorul său, pe nume Iacob. Trăsura lor era trasă de un cal vioi iubit peste poate de către rabin. Atunci când au poposit la un han de pe drum, acesta s-a dus să se odihnească şi şi-a lăsat calul în grija lui Iacob.

Înspre seară, un neguţător de cai s-a făcut prieten la cataramă cu Iacob şi l-a ademenit cu băutură până când bietul servitor a fost atât de ameţit încât a fost convins să vândă calul în schimbul unui cântec lăutăresc. Deşi beat, Iacob s-a înspăimântat de ceea ce făcuse! Ce îi putea spune stăpânului său atunci când urma să dea ochii cu el? Deodată, mintea i-a fost străbătută de o idee strălucită! S-a aşezat înaintea trăsurii şi a început să ronţăie fan. În clipa când rabinul a venit acolo, a rămas mut de uimire!

"Ce înseamnă asta?" a reuşit, în cele din urmă, să îngaime. "Unde este calul?"

"Calul? Eu sunt calul!" a răspuns Iacob cu un nechezat răsunător.

"Ce faci? Ce se întâmplă cu tine?" a murmurat, înfricoşat de moarte, rabinul. "Ţi-ai ieşit din minţi?"

"Nu te supăra pe mine stăpâne," l-a implorat servitorul. "Cu ani în urmă am fost lovit de o mare nenorocire. Eram tânăr pe atunci, niţel sălbatic şi prost, şi am păcătuit cu o femeie. Drept urmare, pentru a mă pedepsi, Dumnezeu m-a transformat într-un cal, calul tău. Timp de douăzeci de ani îndelungaţi, mi-ai fost stăpân, rabine, fără să ai cea mai mică bănuiala cine eram de fapt. Ei bine, se pare că pedeapsa mea s-a încheiat. Sunt din nou om, laudă Domnului!"

Când a auzit povestea lui Iacob, rabinul a tremurat din toate încheieturile şi s-a rugat pentru mila lui Dumnezeu. Cu toate astea, nu-şi putea continua călătoria fără un cal, aşa că s-a dus la piaţă pentru a cumpăra unul. Deodată, s-a trezit faţă în faţă cu calul său! Acesta rumega un mănunchi de paie în curtea neguţătorului. Tulburat din cale afară, rabinul a şoptit la urechea calului, "Pentru numele lui Dumnezeu, Iacob! Te-ai preschimbat din nou, atât de repede?"

Sursă: Nathan Ausubel, "O comoară a umorului ebraic" 


Articole din acelaşi domeniu în Blogul Dianei:

Pe urmele lui Moise | O poveste de Paulo Coehlo

Adam are nevoie de Eva | Poveste a rabinului Allen S. Maller

Cât de mari sunt lucrările Tale, Doamne | O poveste cu tâlc
loading...

Un comentariu: