sâmbătă, 19 noiembrie 2016

Ritualul şi stadiile exorcismului

Biserica romano-catolică crede că Satana este parte integrantă a credinţei creştine şi, drept urmare, că posesiunea diabolică este reală şi exorcismul o poate vindeca. Cei mai mulţi protestanţi sunt de părere că posedarea diavolului şi exorcismul sunt reminiscenţe ale Evului Mediu şi că nu mai au nici o semnificaţie în lumea modernă. Desigur, biserica ortodoxă merge pe principiul "lasă că merge şi aşa," sau pe cel "dacă mă fac că nu văd ceva, acel ceva nu există," preferând să ignore posedarea demonică. Nu am aflat nici o luare de poziţie fermă a acestei biserici în acesta privinţă. Interesant este, totuşi, că în 2005, Episcopia Huşilor afirma că Biserica Ortodoxă Română "nu are noţiunea de practică a exorcismului... această noţiune şi practică aparţinând religiilor primitive." Mai mult decât atât, vicarul acestei epicopii declara că "Biserica Ortodoxă Română foloseşte termenul de exorcism, exorcisme sau exorcişti pentru a desemna acea grupă de harismatici numiţi exorcişti care făceau parte din clerul inferior al bisericii în secolele III-IV d.Hr." Conform popilor noştri, dracul o fi renunţat din acele vremuri să îşi mai caute loc în sufletele oamenilor!
Ritualul şi stadiile exorcismului

În Moldova Ortodoxă, ni se poveste totuşi despre părintele Porfirie, care sfătuia: "Trebuie avut în vedere faptul că preotul care face exorcizarea se adresează nemijlocit demonului şi, prin puterea sa preoţească, îi porunceşte să iasă. Dacă nu este priceput, poate fi vătămat el însuşi. Cel mai bine şi mai cuminte este ca, în loc să poruncească demonului şi să-l ameninţe, să se roage lui Dumnezeu, prin intermediul Sfintei Liturghii, a Tainelor şi a altor rugăciuni, să-şi trimită Harul celui aflat în suferinţă. Astfel, Harul lui Dumnezeu îl acoperă ca o rouă pe cel suferind, iar preotul nu mai este în primejdie de a fi prins în capcana ispitelor şi de a cădea în semeţie sau în vreo rătăcire."

Sursele credinţei creştine în exorcism se află în portretizarea din Noul Testament a luptei titanice a lui Satana împotriva lui Iisus. Potrivit acestei teologii, o cale prin care Satana îşi arată puterea este prin posedarea oamenilor, iar una prin care Iisus îşi demonstrează puterea este prin exorcizarea Satanei.

Astfel în Matei 8:29-33, ni se spune: "Când a ajuns Isus de partea cealaltă, în ţinutul Gadarenilor, L-au întâmpinat doi îndrăciţi care ieşeau din morminte. Erau aşa de cumpliţi, că nimeni nu putea trece pe drumul acela. Şi iată că au început să strige: "Ce legătură este între noi şi Tine, Isuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne chinuieşti înainte de vreme?"Departe de ei era o turmă mare de porci care păşteau. Dracii rugau pe Isus şi ziceau: "Dacă ne scoţi afară din ei, dă-ne voie să ne ducem în turma aceea de porci." "Duceţi-vă", le-a zis El. Ei au ieşit şi au intrat în porci. Şi deodată toată turma s-a repezit de pe râpă în mare, şi a pierit în ape. Porcarii au fugit şi s-au dus în cetate de au povestit tot ce se petrecuse şi cele întâmplate cu îndrăciţii."

În Marcu 1: 21-28 este scris: "S-au dus la Capernaum. Şi, în ziua Sabatului, Iisus a intrat îndată în sinagogă şi a început să înveţe pe norod. Oamenii erau uimiţi de învăţătura Lui; căci îi învăţa ca unul care are putere, nu cum îi învăţau cărturarii. În sinagoga lor era un om care avea un duh necurat. El a început să strige: "Ce avem noi a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne pierzi? Te ştiu cine eşti: eşti Sfântul lui Dumnezeu!" Isus l-a certat şi i-a zis: "Taci şi ieşi afară din omul acesta!" Şi duhul necurat a ieşit din el, scuturandu-l cu putere şi scoţând un strigăt mare. Toţi au rămas înmărmuriţi, aşa că se întrebau unii pe alţii: "Ce este aceasta? O învăţătură nouă! El porunceşte ca un stăpân chiar şi duhurilor necurate, şi ele Îl ascultă!" Şi îndată I s-a dus vestea în toate împrejurimile Galileii."

Ritualul şi stadiile exorcismului
În zilele noastre, chiar si catolicismul recunoaşte arareori posesiunea. În Roma şi în alte locuri, doar câţiva preoţi recunoscuţi drept exorcişti şi-au dedicat vieţile rugăciunii şi studiului posesiunii diabolice. Numai în puţine ocazii sunt chemaţi de superiorii lor ecleziastici pentru a oferi consultare în cazurile unor posibile posedări.

În Rituale Romanum, cartea oficială a ritualurilor catolice, există un capitol special, numit "Exorcismul celor posedaţi, care se întinde pe 58 de pagini. Acest capitol începe cu 21 de instrucţiuni detaliate. În cea de-a treia instrucţiune se precizează: "Mai ales, el (preotul) nu trebuie să creadă prea repede că o persoană este stăpânită de un spirit rău; trebuie să se convingă prin semne distincte dacă cineva suferă de melancolie ori alte boli. Semnele posedării sunt următoarele: abilitatea de a vorbi cu o anumită uşurinţă într-o limba străină sau să o înţeleagă atunci când este vorbită de altcineva; facultatea de a dezvălui viitorul şi evenimente ascunse; dovedirea de puteri care sunt dincolo de vârsta şi putinţele naturale ale subiectului; şi alte indicaţii variate care, când sunt luate pe de-a întregul, conduc cu prisosinţă către o clară posedare."

Alte semne ale invaziei demonice într-un om sunt: lipsa poftei de mâncare, tăierea, zgârierea sau muşcarea propriei pieli, o temperatură scăzută în camera celui posedat, posturi sau schimbări neobişnuite ale feţei şi trupului, impulsul de a fi foarte iritabil şi/sau a ataca pe cei din jur, controlul de la distanţă asupra unor lucruri, ura ori respingerea obiectelor religioase, oroarea de a intra într-o biserica, la auzul numelui lui Iisus sau a Sfintelor Scripturi.

Una din regulile de bază ale ritualului exorcismului este că, odată iniţiat, nu mai poate fi întrerupt. În caz, contrar demonul care a pus stăpânire peste un om câştigă din ce în ce mai multă putere.

Există credinţa că indiferent cum decurge acest ritual, îl afectează întotdeuna grav pe cel care îl face. De fiecare dată când îl îndeplineşte, moare ceva înlăuntrul exorcistului!

Dacă un exorcist dă greş vreodată în alungarea unui demon, poate să nu se mai angajeze nicicând în aşa ceva!

Exorcismul se desfăşoară, de obicei, în casa persoanei posedate. Odată aleasă aici o cameră în acest scop, această este eliberată de toate obiectele pot fi mutate, deplasate.

În decursul acestui ritual, la care pot lua parte eventual numai câţiva membri ai familiei, preotul şi ajutorul sau poartă sutane negre.

Din clipa în care intră în odaia celui posedat, exorcistul caută să perceapă existenţa unei "prezenţe," a unui element invizibil, malign, inuman şi cumva intangibil.


Stadiile exorcismului 


1- Prefăcătoria sau amăgirea

La începutul exorcismului, spiritul rău face tot ce-i stă în putinţă să se ascundă în spatele celui posedat. Prima sarcină a preotului este să îl silească să se releve ca o entitate separată de persoana posedată. Acest stadiu poate dura câteva zile. Atâta vreme cât entitatea nu iese la iveală, exorcistul nu poate continua acest proces!

2 - Punctul culminant

Comportamentul violent, agresiv al celui stăpânit de diavol se intensifică. Frecvent, această etapă pune la încercare puterea interioară, forţa de concentrare şi credinţa preotului. Posedatul nu mai vorbeşte cu propriul său glas, ci cu o voce străină, începe să scoată sunete ciudate, neomeneşti. Demonul dinlăuntrul său poate să folosească cuvinte precum "Eu" sau "Noi"şi să se refere la trupul posedat ca fiind "al nostru," "al meu."

3 - Vocea

În cea de-a treia fază, vocea persoanei guvernate de un demon capătă tonalităţi şi mai insolite, emite un şir de silabe incoerente, devine un fel bâlbâială înfricoşătoare, într-un ritm când mai lent, când mai rapid. Exorcistul poate trece la următoarea etapă numai după ce această voce este amuţită.

4 - Confruntarea

Începe să se observe o comunicare în două sensuri, o conversaţie. Aceasta este partea cea mai grea prin care trebuie să treacă exorcistul. În acest stadiu, are loc bătălia principala, hotărâtoare împotriva voinţei inumane care încearcă să-şi menţină controlul asupra trupului omenesc. Preotul trebuie să înfrângă voinţa diavolului, a spiritului rău şi, în cele din urmă, să-l oblige să-şi spună numele.

5 - Expulzarea / izgonirea

De îndată ce exorcistul află numele entităţii, poate să purceadă la expulzarea, izgonirea acesteia. Câteodată, preotul apelează la ajutorul celui posedat, imboldindu-l să se străduiască să lupte şi el împotriva spiritului rău. În această etapă, atacurile la cre este supus exorcistul ajung la o intensitate maximă. El poate fi ispitit în numeroase feluri, dar se impune să-şi păstreze tăria. Dacă este atras într-una din tentaţiile iscate de entitate, poate fi afectat fizic, mental ori emoţional.

Dacă exorcismul este incununat de succes, victima îşi recăpăta conştiinţa, adeseori fără să-şi amintească ce i s-a întâmplat.

La final, iată şi o rugăciune de exorcizare din Rituale Romanum:

Regna terrae, cantate deo, psállite dómino, tribuite virtutem deo Exorcizamus te, omnis immundus spiritus, omnis satanica potestas, omnis incursio infernalis adversarii, omnis legio, omnis congregatio et secta diabolica, în nomine et virtute Domini Nostri Jesu + Christi, eradicare et effugare a Dei Ecclesia, ab animabus ad imaginem Dei conditis ac pretioso divini Agni sanguine redemptis + . Non ultra audeas, serpens callidissime, decipere humanum genus,+ Dei Ecclesiam persequi, ac Dei electos excutere et cribrare sicut triticum + . Imperat tibi Deus altissimus + , cui in magna tua superbia te similem haberi adhuc præsumis; qui omnes homines vult salvos fieri et ad agnitionem veritaris venire. Imperat tibi Deus Pater + ; imperat tibi Deus Filius + ; imperat tibi Deus Spiritus Sanctus + . Imperat tibi majestas Christi, æternum Dei Verbum, caro factum + , qui pro salute generis nostri tua invidia perditi, humiliavit semetipsum facfus hobediens usque ad mortem; qui Ecclesiam suam ædificavit supra firmam petram, et portas inferi adversus eam nunquam esse prævalituras edixit, cum ea ipse permansurus omnibus die° bus usque ad consummationem sæculi. Imperat tibi sacramentum Crucis + , omniumque christianæ fidei Mysteriorum virtus +. Imperat tibi excelsa Dei Genitrix Virgo Maria + , quæ superbissimum caput tuum a primo instanti immaculatæ sua conceptionis in sua humilitate contrivit. Imperat tibi fides sanctorum Apostolorum Petri et Pauli, et ceterorum Apostolorum + . Imperat tibi Martyrum sanguis, ac pia Sanctorum et Sanctarum omnium intercessio +.
Ritualul şi stadiile exorcismului

Ergo, draco maledicte et omnis legio diabolica, adjuremus te per Deum + vivum, per Deum + verum, per Deum + sanctum, per Deum qui sic dilexit mundum, ut Filium suum unigenitum daret, ut omnes qui credit in eum non pereat, sed habeat vitam æternam: cessa decipere humanas creaturas, eisque æternæ perditionìs venenum propinare: desine Ecclesiæ nocere, et ejus libertati laqueos injicere. Vade, satana, inventor et magister omnis fallaciæ, hostis humanæ salutis. Da locum Christo, in quo nihil invenisti de operibus tuis; da locum Ecclesiæ uni, sanctæ, catholicæ, et apostolicæ, quam Christus ipse acquisivit sanguine suo. Humiliare sub potenti manu Dei; contremisce et effuge, invocato a nobis sancto et terribili nomine Jesu, quem inferi tremunt, cui Virtutes cælorum et Potestates et Dominationes subjectæ sunt; quem Cherubim et Seraphim indefessis vocibus laudant, dicentes: Sanctus, Sanctus, Sanctus Dominus Deus Sabaoth.
V. Domine, exaudi orationem meam.
R. Et clamor meus ad te veniat.
[si fuerit saltem diaconus subjungat V. Dominus vobiscum.
R. Et cum spiritu tuo.]
Oremus.
Deus caeli, Deus terræ, Deus Angelorum, Deus Archangelorum, Deus Patriarcharum, Deus Prophetarum, Deus Apostolorum, Deus Martyrum, Deus Confessorum, Deus Virginum, Deus qui potestatem habes donare vitam post mortem, requiem post laborem; quia non est Deus præter te, nec esse potest nisi tu creator omnium visibilium et invisibilium, cujus regni non erit finis: humiIiter majestăţi gloriæ tuæ supplicamus, ut ab omni infernalium spirituum potestate, laqueo, deceptione et nequitia nos potenter liberare, et incolumes custodire digneris. Per Christum Dominum nostrum. Amen.
Ab insidiis diaboli, libera nos, Domine.
Ut Ecclesiam tuam secura tibi facias libertate servire, te rogamus, audi nos.
Ut inimicos sanctæ Ecclesiæ humiliare digneris, te rogamus audi nos.
Et aspergatur locus aqua benedicta.

Surse principale: 
Thomas B. Allen - Possessed: The True Story of an Exorcism 
Niculescu Bran Tatiana: Cartea Judecătorilor 
Brad Steiger - "Exorcism" The Gale Encyclopedia of the Unusual and Unexplained. 
John L. Allen - The Catholic Church: What Everyone Needs to Know

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu