miercuri, 11 ianuarie 2017

Superstiţii despre sare

Superstiţiile, credinţele şi tradiţiile despre sare provin din preistorie, din timpuri imemoriabile când aceasta era mai preţioasă decât aurul şi diamantele...

Prima mărturie scrisă despre sare se găseşte în Vechiul Testament, în Cartea lui Iov, considerată a fi fost creată în jurul anilor 2.250 î.Hr. În Biblie există 31 de referiri la sare, cea mai cunoscută fiind probabil cea a soţiei lui Lot, transformată într-un stâlp de sare întrucât nu ascultase porunca îngerilor şi privise înapoi la cetatea păcătoasă a Sodomei.

Datorită capacităţii sale de conservare, sarea era considerată din vremuri de demult, o substanţă detestată de diavol.

Nu întâmplător, pe vremuri, sarea era înzestrată cu darul de a apăra faţă de vrăjitorii, descântece şi blesteme. Se credea că proteja, de asemeni, faţă de deochi ori ochiul rău. Era presărată în dreptul uşilor şi ferestrelor pentru a împiedica răul sau diavolii să între într-o casă.
Superstiţii despre sare

Potrivit unei vechi tradiţii occidentale, solniţa sau un recipient cu sare se pune mai intâi pe masă înaintea unui prânz, şi este cea din urmă care se ia de acolo când se strâng tacâmurile. În acest mod, erau ţinute deoparte duhurile rele când se stătea la masă.

În Grecia antică, un străin era primit cu încredere numai după ce i se punea nişte sare în mâna sa dreapta.

În Sicilia, există credinţa că un cal care intră într-un nou grajd riscă să fie atacat de spiritele rele. Ca să nu se întâmple aşa ceva, se presăra sare pe spatele calului.

Dacă verşi sarea, ai ghinion!

Pentru ca un copil să fie ferit de demoni, se obişnuia să i se pună sare în gură în timpul botezului sau să se pună sare în apa din cristelniţă.

În Scoţia, în numeroase gospodării, deasupra Bibliei era aşezat un borcănaş cu sare.

Unii germani credeau că un băiat ce urma să plece la studii sau în ucenicie putea fi "vindecat" de dorul de casă punându-i-se sare în tivul de la pantoloni şi făcându-l să se uite apoi deasupra şemineului.

În unele regiuni din Europa de Est, pentru a descoperi dacă un copil fusese victima unui descântec, mama îi lingea fruntea. Dacă simţea un gust sărat, era îndreptăţită să creadă că odrasla sa fusese influenţată de un spirit rău.

Într-o superstiţie provenită probabil din cauză că sarea era odinioară foarte scumpă, această era dăruită cu ocazia unei căsătorii sau a inaugurării unei case noi.

Din cauza faptului că lacrimile sunt sărate, sarea este câteodată corelată cu durerea, chinul sufletesc, chiar doliul. După înmormântările evreieşti, erau oferite adeseori mâncăruri sărate, astfel încât cei care jeliseră să îşi înlocuiască sarea pierdută prin lacrimi.

Deoarece se observase că avea capacitatea de a conserva mâncărurile, sarea era înzestrată şi cu abilităţi de purificare. Din această cauză, în Irlanda şi Scoţia exista obiceiul de a se pune trei mâini de sare peste pieptul unui mort.

Dacă ai de gând să te apuci de un lucru important, se spune că nişte sare pusă în buzunarul tău te ajută să atragi norocul de partea ta şi să alungi ghinionul. În New England, sarea era aruncată peste sobă astfel încât să usuce cu repeziciune toate lacrimile dintr-o casă.

Dacă nişte sare vărsată pe masă este îndreptată către tine, poţi să alungi ghinionul ce te paşte din acest motiv lăsând să-ţi curgă câţiva stropi dintr-un pahar de vin în poală.

Exista credinţa că adăugarea a prea multă sare peste carne, legume sau orice altă mâncare era un semn că cineva era îndrăgostit. Pe de altă parte, o poftă nemăsurată pentru sare a unei persoane, dovedea un temperament rău, irascibil!

Dacă o cameră era plină de umezeală, se recomandă să laşi în ea o mână de sare pe o hârtie peste noapte. A două zi dimineaţă, acea sare trebuia să o găseşti umedă.

În China, atunci când se cumpără sare, există superstiţia de a arunca o parte din ea în foc pentru a împiedică vreo ceartă în familie.

Când cumperi un mobilier nou în casă, este bine să pui peste el o solniţă ori un borcan cu sare ca să izgoneşti ghinionul.

Pe insula Man (Isle of Man), cerşetorii nu acceptau sume bani sau haine de la cineva decât dacă acestea erau în prealabil presărate cu sare.

Potrivit unei alte superstiţii, provenite din Grecia antică, nu te poţi numi prieten cu cineva cu care nu ai împărţit sarea la masă de cel puţin trei ori.

Superstiţii româneşti despre sare 


În folclorul românesc, sarea este sfântă, este "mana lui Dumnezeu." Tocmai de aceea, cine se întovărăşea cu necuratul îi dădea să mănânce numai bucate nesărate! Dimpotrivă, era de bine să-ţi "greşeşti" mâncarea sau mămăliga, şi să le faci nesărate, pentru că era semn de mare noroc asupra ta şi a familiei!

Unul dintre cele mai mari păcate din lumea satului era să furi sarea cuiva! Cine săvârşea aşa ceva fura de fapt răul dintr-o casă, era condamnat să aibă vreme de şapte ani necazuri, să fie ocolit de noroc şi chiar să fie demascat degrabă! Pe de altă parte, sarea furată dintr-o gospodărie alunga şi sporul de acolo, aducea pagubă şi necazuri.

La fel, sarea nu se împrumuta cu una cu două, mai cu seamă lunea şi de Ispas, iar cei care o luau cu împrumut trebuiau neapărat să o înapoieze, dacă se putea adăugând niţel în plus, astfel încât să nu li se "săreze" viaţa şi să se pună la adăpost de nenorociri.

Un duşman care-ţi vine în casă se fereşte întotdeauna să mănânce sare de la tine, ca nu cumva răul pe care ţi-l doreşte să se întoarcă împotriva sa. De altfel, în superstiţiile populare româneşti, pentru a contracara vrăjile, descântecele rele ale cuiva, nu trebuia decât să-i dai să mănânce pâine şi sare din gospodăria ta. Din această pricină, în Moldova se blestema, "Bată-te pâinea şi sarea mea," iar cuiva care-ţi dorea răul îi spuneai "Vei avea păcat, că mi-ai mâncat pâinea şi sarea!" De asemeni, când îţi vuia focul în sobă, era semn că te vorbeau de rău duşmanii şi, dacă aruncai sare în foc, aceştia făceau "puşchea," adică li se umplea limba de bube.

Păpuşa din sare | Poveste cu tâlc

Că să nu te necăjească necuratul noaptea, să nu se apropie răul sau să nu fii pocit de vreun strigoi, se recomanda să pui sare şi chiar pâine la fereastră. Oricum, a doua zi nu trebuia să te atingi de acea sare şi acea pâine, ci să le arunci degrabă! Potrivit unora, nu era de bun augur să se aşeze sare la fereastră înainte de naşterea unui copil că să nu fie împiedicat îngerul să vină la el din cauză că drumul îi era sărat. Pe de altă parte, ca să doarmă un copil mic din casă, era auspicios să se pună sare şi pâine la fereastră, astfel încât soarele să asfinţească pe acestea.

Dacă umbli cu sare pe mâini de Paşte, acestea îţi transpiră tot anul!

În superstiţiile româneşti există şi o asociere nefastă între sare şi foc. Astfel, dacă sarea stătea sub ori pe horn, nu te prindea somnul noaptea. În acelaşi timp, dacă îţi lua foc casa, trebuia să pui degrabă sare pe masă, pentru ca focul să-ţi dea răgaz să-ţi scoţi lucrurile afară!

Superstiţiile românilor despre băutură

Desigur, sarea nu avea cum să lipsească din descântecele de pe plaiurile mioritice. În ajunul de Anul Nou sau al Sfântului Andrei, fetele coceau o turtă sărată care, după ce gustau şi eventual împărtăşeau din ea, le ajuta peste noapte să-şi vadă în vis soţul ursit. Ca să afli sexul unui copil nenăscut, trebuia să-i torni femeii însărcinate, fără să bage ea de seama, peste cap, sare. Dacă, după aceea, se ţinea de nas, însemna că urma să aibă băiat. Dacă se prindea de gură, era semn că va avea fată. Atunci când se făcea un descântec unei persoane bolnave, dacă era un copil mic în acea casă, era necesar să i se puie sare ori cenuşă pe cap, în aşa fel încât boala să nu se prindă de copil!

Surse: 
- Richard Webster: The Encyclopedia of Superstitions 
- Cora Linn Daniels, C. M. Stevans: Encyclopedia of Superstitions, Folklore, and the Occult Sciences of the World 
- Charles Raymond Dillon: Superstitions and Folk Remedies 
- Elena Niculiţă-Voronca: Datinile şi credinţele poporului român adunate şi aşezate în ordine mitologică

Niciun comentariu: