Labirintul: Simbol şi semnificaţie

Labirintul este un simbol al scurgerii timpului, iniţierii, căii şi evoluţiei spirituale, progresului, dezvoltării, iluminării, conectării la sursă, renaşterii, învierii.

Nu se ştie când a fost concepută ideea labirintului, însă acesta a fost descoperit în ideograme sculptate în piatră din Europa încă din neolitic şi epoca bronzului. Se presupune că, printre primitivi, exercita o fascinaţie asemeni celei stârnite de abis, vârtejuri şi alte fenomene naturale. S-a sugerat că labirinturile circulare sau eliptice din sculpturile preistorice ar putea fi intrepretate ca diagrame ale cerului, imagini ale mişcării aparente a corpurilor astrale.

Ideograma labirintului a apărut mai târziu pe un vas etrusc din anii 550 î.Hr. şi, în jurul anului 300 î.Hr., pe monede din Creta.
Labirintul: Simbol şi semnificaţie

Este curios că acest simbol a fost prezent în tradiţiile ţărilor şi religiilor majore din toată lumea (în Franţa, Egipt, Scandinavia, Sumeria, America, insulele britanice, Italia) şi, în toate cazurile, are a avut ca temă principală pelerinajul şi răsplată spirituală. Conform unora, avea rolul de a atrage în el diavolii, spiritele malefice, care odată prinse, nu mai aveau nici o putinţă de scăpare.

Scrierile antice fac referire la cinci mari labirinturi: cel din Egipt, pe care Pliniu îl localiza în lacul Moeris; cele două labirinturi cretane din Knossus (sau Gnossus) şi Gortyna; cel grecesc de pe insula Lemnos; cel etruscan de la Clusium.

Mulţi cred că la originea formei labirintului se află calea întortocheată, cu multiple meandre a râului Phrygia din zona mediteraneană a Turciei de astăzi. Cuvântul "labrys," însemnând "axă dublă," din care unii consideră că s-a format termenul de "labirint," provine din aceeaşi regiune.

Labirintului Minotaurului, al lui Tezeu si al Ariadnei


Poate că cel mai vestit labirint din cultura europeană este cel din mitul grecesc despre Tezeu, Ariadna şi Minotaur. Potrivit legendei, arhitectul şi constructorul Dedal l-ar fi clădit pentru regele Minos din Knossus, de pe insula Creta. În centrul labirintului se găsea o creatură pe jumătate om, pe jumătate taur, numită Minotaur (în greceşte înseamnă "taurul lui Minos"). Minos a comandat această construcţie după ce fiul său murise pe când vizita Atena. Ca şi un tribut, o dată la nouă ani, atenienii trebuiau să-şi trimită la Minos cei mai arătoşi şapte flăcăi şi cele mai frumoase şapte fete. După ce defilau prin mijlocul mulţii, aceştia era trimişi în labirint, unde erau înfulecaţi de Minotaur.

Tezeu, fiul regelui atenian Egeus, şi-a convins tatăl să fie trimis printre tinerii ce urmau să fie sacrificaţi Minotaurului. Tezeu a fost apoi ajutat de Ariadna, fiica lui Minos, care se îndrăgostise de el. Cu ajutorul ghemului magic de aţă dăruit de aceasta, Tezeu şi-a marcat drumul până în mijlocul labirintului, unde a reuşit să-l ucidă pe Minotaur. După aceea, şi-a ragasit calea spre ieşire urmând firul, şi a fugit de pe insulă împreună cu Ariadna şi tovarăşii săi atenieni.

Cercul: Simbol şi semnificaţie

Pentru nativii americani, labirintul era un simbol al naşterii, renaşterii şi tranziţiei dintr-o lume în cea următoare. La indienii Hopi era reprezentat cu o cruce în apropierea centrului, o cruce ce desemna cele patru direcţii cardinale şi atributele lor.

Labirintul este, de fapt, un arhetip, un model universal din conştiinţa umană, o metaforă a călătoriei prin viaţă sau una a drumului către propriul nostru centru şi, apoi, înapoi în lume. Simbolizează un spaţiu sacru care ne conduce către inima sa şi, după aceea, din nou spre exterior, pe aceeaşi cale.

Odată ajunşi în centrul labirintului, ne oprim pentru a reflecta, medita, întorcându-ne, ieşind din el purtând în noi înţelepciunea câştigată în decursul călătoriei. Se zice că labirintul este un fel de "mandala" a lumii occidentale.

Unii pretind că forma geometrică a labirintului produce un câmp energetic ce poate vindecă, înlătura bolile trupului şi a calma, însenina mintea, are puterea de a echilibra mintea cu trupul până la punctul în care gândirea se opreşte şi îi iau locul intuiţia, cunoaşterea extrasenzorială.

Aflate în multe catedrale europene, labirinturile sunt interpretate a avea diverse alte semnificaţii. Sunt, într-o viziune, simboluri ale dezorientării spirituale şi au o complexitate care întruchipează obstacolele din calea creştină. Alţii consideră că reprezintă natura ademenitoare a păcatului şi orice deviere de la drumul cel drept al îndatoririlor creştine. Oricum, în biserici, catedrale, erau utilizate pentru pelerinaje în miniatură, simbolice, substituind călătoriile lungi şi anevoioase ale penitenţilor.

Unele labirinturi, cu o formă de cruce, cunoscute în Italia sub numele de "nodul lui Solomon" şi ilustrate în decoraţiuni celtice şi germanice, reflectă simbolismul interferat al labirintului şi crucii. Din acest motiv, sunt numite "emblema divinei inscrutabilităţi."

Mircea Eliade spunea că misiunea esenţială a labirintului este să apere "Centrul," acesta fiind, în fapt, o iniţiere către sanctitate, nemurire şi realitatea absolută.

Surse: 
- J. E. Cirlot: A Dictionary of Symbols 
- Helen Curry: The Way of the Labyrinth: A Powerful Meditation for Everyday Life 
- Helmut Jaskolski : The Labyrinth: Symbol of Fear, Rebirth, and Liberation 

Spirala: Simbol şi semnificaţie
Labirintul: Simbol şi semnificaţie Labirintul: Simbol şi semnificaţie Reviewed by Diana Popescu on 17:14:00 Rating: 5

Niciun comentariu:

Un produs Blogger.
-->