Pandora: Simbol și semnificație

 Pandora este personajul principal dintre-un mit inclus în lucrarea "Teogonia" a lui  Hesiod, un personaj căruia i se atribuie simbolic toate relele lumii generate de genul feminin. 

După ce Prometeu a ușurat viețile oamenilor  timpurii cu darul focului, zeii au decis că existența umană nu trebuie să devină întru totul idilică. Fierarul și zeul focului, Hefaistos (la romani, Vulcan) a creat o femeie frumoasă în care cele patru vânturi au insuflat viață. Apoi, seducătoarea femeie a fost trimisă printre muritori (pe atunci numai bărbați).                                              

Deși Zeus o făcuse leneșă, răutăcioasă și proastă, naivul Epimetheus, fratele lui Prometeu, s-a grăbit să se însoare cu ea. Pandora adusese în lume o cutie (în alte versiuni, un ulcior) din care au ieșit la iveală toate suferințele omenirii: îmbătrânirea, durerea, boala, nebunia. Numai speranța, care se găsea și ea în cutie, a reușit să-i salveze pe muritori de sfârșitul grabnic al vieților lor. 

"Astfel, perniciosul gen feminin a ajuns să fie o mare nenorocire pentru cel masculin... Ea (Pandora) este mama hoardelor de femei care au condus la ruină bărbatului muritor" (Hesiod). 

Pandora (atotdăruitoarea) este posibil să fi fost asociată timpuriu cu  mama-pământ Gaea, dar apoi a fost preschimbată într-un mit profund misogin. 

Conform lui Hyginus, Pyrrha, fiica Pandorei a fost prima femeie muritoare care s-a născut pe pământ. În legenda grecească a marelui potop, ea și soțul său, Deucalion, au fost singurele ființe umane care au reușit să supraviețuiască revărsării apelor. 

Marele potop: Simbol și semnificație