Mitologia japoneză

 Mitologia japoneză are o istorie îndelungată, datând cu mai mulți de 2.000 de ani în urmă. A devenit parte a două tradiții religioase majore, shinto, o religie autohtonă, și buddhismul, care s-a dezvoltat în India și a ajuns în Japonia prin China și Coreea.


Mitologia japoneză include un mare număr de zei, zeițe și spirite. Cele mai multe povești ale sale privesc crearea lumii, fondarea insulelor japoneze și activități ale zeităților, oamenilor, animalelor și creaturilor magice. Unele mituri descriu personaje și evenimente asociate cu anumite locuri din Japonia. Altele sunt amplasate pe tărâmuri legendare, precum cerurile și lumea subpământeană. 


Surse ale miturilor japoneze


Timp de multe secole, în Japonia, miturile au fost transmise pe cale orală. În anul 712 d.Hr., o versiune scrisă a mitologiei, "Kojiki" (Mărturii despre lucrurile străvechi"), a fost compilată pentru curtea imperială japoneză. Poveștile din Kojiki vorbesc despre crearea universului, originea zeilor și vechimea împăraților japonezi care au clamat că descind din zeița soarelui Amaterasu.          


Mitologia japoneză


O altă sursă timpurie a mitologiei japoneze este "Nihongi" sau "Nihonshoki" ("Cronicile Japoniei"). Încheiată în anul 720, lucrarea include, de asemeni, mituri și legende, și ajută în stabilirea genealogiei familiei imperiale. Nihongi a fost în mare măsură influențată de Hachiman, unul dintre cei mai populari zei japonezi și patron al războinicilor lor. 


Atât Kojiki, cât și Nihongi, conțin elemente ale taoismului, o mișcare religioasă introdusă în Japonia în anii 600. 


Zeități și personaje majore japoneze


În mitologia japoneză, orice din natură este "kami", o zeitate sau un spirit. Drept rezultat, panteonul japonez este imens, unele surse pretinzând că ar avea milioane de spirite și divinități. În întreaga Japonie, mituri și legende locale vorbesc despre kami-ul unui loc particular, precum o stâncă, o pereche de copaci ori un munte. Totuși, mai multe zeități majore apar ca având roluri semnificative într-un număr de povești din regiuni diferite.


Cele mai importante divinități creatoare sunt Izanagi și sora sa, Izanami. Potrivit mitului, ei au creat insulele Japoniei și o mulțime de zei și zeițe. Izanagi și Izanami apar, de asemeni, într-o poveste despre coborârea lor în Yomi-tsu Kuni, un tărâm al întunericului și morții corelat cu lumea subpământeană. 


Poate cea mai cunoscută divinitate japoneză este zeița soarelui Amaretasu. Crezută a fi străbuna familiei imperiale, ea aduce lumina în lume și este responsabilă pentru fertilitate. Altarul său cel mai notabil este la Ise. 


Amaretasu a avut doi frați: zeul lumii Tsuki-yomi și Susano-o, un zeu puternic și violent asociat frecvent cu furtunile. Dintre cei doi, Susano-o are un rol mai proeminent în mitologie, fiind prezent în numeroase legende majore, incluzând unele cu Amaterasu. 


Okuninushi, un descendent al lui Susano-o (posibil fiul său) este un personaj central în Ciclul Izumo, o serie de mituri localizate în regiunea Izumo din vestul Japoniei. Precum eroii din legendele altor culturi, Okuninushi a avut multe aventuri și a trecut prin diverse încercări. 


Una din cele mai populare zeități din mitologia japoneză este Hachiman, un patron al războinicilor. Personajul Hachiman este bazat pe împăratul Ojin, care a trăit în anii 300 d.Hr. și a fost renumit pentru abilitățile sale militare. Potrivit tradiției, după ce Ojin a murit, a devenit zeul Hachiman. În anii 700, Hachiman a ajuns parte a panteonului shintoist. 


Zeul Inari apare în câteva mituri, dar este important din cauza asocierii sale cu creșterea orezului, principala hrană din Japonia. Gândit a aduce prosperitate, Inari este patronul negustorilor și făuritorilor de săbii.


Printre multele spirite și creaturi din mitologia japoneză sunt "tengu", zeități mânioase ce sunt parte umane, parte păsări. 


Oni, un grup mai amenințător de spirite, pot să fi originat din China, ajungând în Japonia odată cu buddhismul. Acești demoni încornorați, adeseori de o mărime enormă, pot lua forme umane sau animale. Uneori invizibili, Oni au capacitatea de a fura sufletele oamenilor. Pot fi foarte cruzi și sunt corelați cu diferite forțe rele precum foametea și boala. 


Mitologia japoneză include, totodată, alte zeități buddhiste. Pe lângă numeroase legende despre viața lui Buddha, multe povești se referă la Amida, conducătorul paradisului numit Kannon, "Tărâmul pur", protectorul copiilor  și femeilor la naștere, și la Jizo, care salvează sufletele din iad, ce sunt și ele importante personaje buddhiste. 


Mituri și teme majore japoneze


Cele mai importante povești din mitologia japoneză au de a face cu creația și cu zeița Amaterasu. Adânc înrădăcinate în natură, ele descriu formarea pământului și originea unor forțe ca focul, vântul și lumina. 


Mituri ale creației


Conform Kojiki, la început a fost numai o prelingere primordială, din care au fost formate cerurile și pământul. Viața s-a ivit din acest mâl primordial. În ceruri au apărut trei zeități, urmate de altele două. Acestea cinci au devenit zeități cerești separate. După ele au fost șapte generațîi ale epocii de aur, două zeități și cinci cupluri feminine și masculine. Cele două singure zeități au provenit dintr-o substanță asemeni trestiei plutind în scurgerea primordială. 


Creaturi magice


Un grup de creaturi aidoma maimuțelor, numit "Kappa", a arătat atât trăsături bune, cât și rele, în mituri japoneze. Conectate cu apa, acestea trăiau în  râuri, bălți și lacuri, și purtau apă în spațiul gol din partea superioară a capetelor lor. Dacă această apă se vărsa, creaturile își pierdeau puterile magice. Kappa beau sângele oamenilor, cailor și vitelor. Dar, câteodată, mâncau castraveți și famiile puteau evita să fie atacate aruncând castraveți purtându-le numele în casa de apă a Kappa. 


Printre trăsăturile pozitive ale Kappa era tendința de a fi politicoși. Când întâlneau pe cineva, se plecau, vărsând adeseori apa din capetele lor. Totodată, ei își țineau întotdeauna promisiunile. În multe povești, oameni îi înșeală pe Kappa determinând-i să le facă promisiuni. 


Izanagi și Izanami


Când cea mai tânără pereche de zeități, Izanagi și Izanami, s-a născut, ceilalți zei i-a poruncit să facă pământul solid din materia ce plutea pe mare. Stând pe podul din ceruri, Izanagi și Izanami au amestecat în oceanul primordial cu o suliță plină de giuvaeruri. Când au tras în afară sulița, picături din apa sărată de pe ea au căzut în mare formând o insulă numită Onogoro. Izanagi și Izanami au părăsit cerurile și au mers să trăiască pe acea insulă. S-au căsătorit și au făcut opt copii, care au devenit insulele Japoniei. 


Apoi, cei doi au creat zeii și zeițele copacilor, munților, văilor, apelor curgătoare, vânturilor și altor resurse naturale ale Japoniei. Pe când a dat naștere zeului focului, Kagutsuchi, Izanami a fost grav arsă. În timp ce zăcea, muribundă, a produs noi, multe alte divinități. Izanagi nu a putut rezistă să se uite la nevasta sa pe moarte. Alte zeități s-au ivit din lacrimile îndureratului său soț. 


Când Izanami a murit, ea a mers către Yomi-tsu Kuni, tărâmul întunericului și morții. Izanagi a urmat-o acolo și a vrut să o aducă înapoi. Dar trupul lui Izanami începuse deja să se descompună, ea s-a ascuns printre umbre și i-a spus lui Izanagi că nu putea pleca de acolo. Izanagi nu a putut să nu se uite la la soția lui încă o dată. Când a aprins o torță și a văzut corpul ei putrezind, a fugit înspăimântat. Mânioasă că Izanagi o văzuse astfel, Izanami a trimis spirite hidoase pentru a-l vâna. Izanagi a reușit să scape și a închis drumul către Yomi-tsu Kuni cu o stâncă uriașă. Izanami a rămas pe acel tărâm și a stăpânit asupra morților.


Simțindu-se necurat din cauza contactului său cu morții, Izanagi a decis să se îmbăieze într-o apă curgătoare, pentru a se purifica. După ce s-a dezbrăcat, din straiele lui s-au ivit zei și zeițe. Alte divinități au apărut pe când se spăla. Susano-o a ieșit din nasul său, Tsuki-yomi din ochiul său drept și Amaterasu din ochiul lui stâng. Izanagi a împărțit lumea între acești trei zei. I-a dat lui Susano-o control asupra oceanelor, lui Tsuki-yomi stăpânirea asupra tarâmului morții, și a făcut-o pe Amaterasu conducătoarea cerurilor și a soarelui. 


Miturile despre Amaterasu


Un mit vestit spune cu Susano-o, fratele lui Amaterasu, era nemulțumit de partea lumii acordată lui și, din acest motiv, a provocat multe distrugeri. Izgonit către Yomi-tsu Kuni, a cerut să se ducă în ceruri pentru a-și vedea sora, zeița cerurilor, pentru ultima dată. Amaterasu a devenit îngrijorată că Susano-o putea plănui să-i preia regatul. Cei doi au căzut de acord să se înscrie într-o competiție pentru a-și dovedi puterile. Dacă Susano-o câștiga, putea să rămână în ceruri pentru totdeauna însă, dacă pierdea, urma să le părăsească. 


Amaterasu a cerut sabia fratelui ei, pe care a rupt-o în trei bucăți și a mestecat-o în gura sa. Când Amaterasu a scuipat bucățile din sabie, acestea s-au transformat în trei zeițe. Apoi, Susano-o a luat un șirag cu cinci mărgele în formă de stele pe care i-l dăduse Amaterasu. Și-a pus mărgelele în gură, le-a mestecat și a scuipat în afară cinci zei. Susano-o și-a proclamat din acest motiv victoria. Totuși, Amaterasu a subliniat că ea crease cele trei zeițe din propriile sale posesiuni, cea ce dovedea că puterea sa era, de fapt, mai mare decât a lui. Susano-o a refuzat să-și recunoască înfrângerea, și Amaterasu i-a permis să rămână în ceruri. 


Acolo, Susano-o a început să facă lucruri care-i ofensau sora și violau tabuuri importante. El a distrus câmpuri cu orez, a emis sunete zgomotoase și a murdărit podelele palatului ei. În cele din urmă, Susano-o a omorât unul din caii cerurilor, l-a jupuit și l-a aruncat în sala în care țesea Amaterasu. Acest lucru a înfuriat-o atât de tare pe Amaterasu încât aceasta s-a ascuns într-o peșteră și a refuzat să mai iasă din această. 


Când zeița soarelui a stat ascunsă, lumea s-a cufundat în întuneric, plantele au încetat să crească și toate activitățile pământene s-au oprit. Disperați ca Amaterasu să revină, 800 de zei s-au adunat pentru a discuta despre căi de a o determina să părăsească peștera. 


Zeii au agățat o ofrandă de ramurile unui copac din afara peșterii. Apoi, au pus o tânăra zeiță, pe nume Ama-no-uzume să danseze pe muzică în timp ce ei rădeau zgomotos. Amaterasu a auzit sunetele și s-a întrebat ce se întâmpla. Deschizând puțin ușa dinspre peștera, a întrebat de ce zeii erau atât de fericiți. Ei i-au spus că sărbătoreau pentru că aflaseră o zeiță superioară ei. 


Curioasă despre cine putea fi această zeiță, Amaterasu a deschis larg ușa și și-a văzut într-o oglindă propria să imagine. Câtă vreme a stat să se uite la reflexia sa, un zeu din apropiere a tras-o cu totul în afara peșterii. Un alt zeu i-a blocat intrarea cu o frânghie magică. După ce Amaterasu a ieșit din peșteră, lumina sa a strălucit iarăși și viața s-a întors la normal. Pentru a-l pedepsi pe Susano-o pentru acțiunile sale, zeii l-au izgonit din ceruri. 


Ciclu Izumo


Ciclul Izumo din mitologie vorbește despre zeul Okuninushi, un urmaș al lui Susano-o. Una dintre cele mai faimoase povești din ciclu este despre Okuninushi și Iepurele Alb.


Conform poveștii, Okuninushi avea 80 de frați și fiecare din ei voia să se căsătorească cu aceeași frumoasă prințesă. Călătorind pentru a o vedea pe prințesă, frații au dat peste un iepure fără blană ce zăcea într-o mare durere pe marginea drumului. Ei i-au spus animalului că-și putea recupera blana dacă se îmbăia în apă sărată, dar acest lucru i-a făcut durerea și mai groaznică. Puțin mai târziu, a venit Okuninushi și a văzut iepurele suferind. A întrebat ce se petrecuse, și iepurele i-a zis cum își pierduse blana...


Într-o zi, pe când călătorea între două insule, iepurele a convins niște crocodili să formeze un pod, astfel încât să traverseze marea. În schimb, ie purele a promis să numere crocodilii pentru a vedea dacă sunt mai numeroși decât celelalte creaturi ale mării. Pe când se apropia de malul opus, crocodilii și-au dat seama că promisiunea iepurelui nu era decât o înșelătorie. Furios, ultimul crocodil al "podului" a prins iepurele și i-a sfâșiat blana de pe piele. 


Auzind această poveste, Okuninushi i-a zis iepurelui să se îmbăieze în apă curată, dulce, și apoi să se rostogolească în polenul ierbii de pe pământ. Iepurele l-a ascultat și, curând, i-a crescut pe trup o nouă blană. Iepurele, care era de fapt un zeu, l-a răsplătit pe Okuninushi făgăduindu-i că se va însura cu frumoasa prințesă. Succesul lui Okuninushi i-a mâniat pe frații săi și un număr de mituri din Ciclul Izuma povestește despre luptele dintre ei. 


Împăratul Divin


Potrivit unui mit, zeița Amaterasu a întemeiat familia imperială a Japoniei. Ea a început prin a-și trimite nepotul, Ninigi no Mikoto, să trăiască pe pământ. Înainte de părăsi cerurile, zeița i-a dat oglinda care o scosese afară din peșteră, precum și bijuterii și o sabie aparținând lui Susano-o. Când Ninigi a sosit pe pământ, a fost acceptat drept conducător al Japoniei, iar darurile aduse de la Amaterasu au devenit comorile familiei imperiale. Ninigi s-a căsătorit cu o zeiță de pe muntele Fiji, care i-a purtat trei fii. Unul dintre fii a fost tatăl lui Jimmu Tenno, primul împărat istoric al Japoniei. Prin tradiție, familia imperială își trasează originea de la Jimmu Tenno.


Moștenirea mitologiei japoneze


Mitologia are un rol important în viețile japonezilor din prezent. Mituri și legende constitue bazele unor numeroase opere plastice și literare, iar oamenii încă învață și povestesc despre zei și zeițe. Dansurile tradiționale Kagura sunt performate pentru a se onora zeitățile la templele taoiste. Legenda spune că la originea acestor dansuri se află cel care a atras-o pe Amaterasu din peștera sa.  


Mitologia grecească


Mitologia japoneză Mitologia japoneză Reviewed by Diana Popescu on octombrie 02, 2025 Rating: 5

Niciun comentariu:

Un produs Blogger.