26 noiembrie: Sfântul Cuvios Nicon

 Celebrat pe 26 noiembrie, Sfântul Cuvios Nicon s-a născut la Pontus Polemoniacus la începutul secolului al X-lea. A fost fiul unui bogat proprietar de pământuri și i s-a dat la botez numele de Nicetas. 

Întrucât nu a dorit să se ocupe de administrarea averii și proprietății familiei, Nicetas a intrat în mănăstirea Chrysopetro, unde s-a remarcat prin rugăciune și ascetism. Când a fost călugărit, a primit numele de Nicon. Noul său nume simbolizează o nouă viață în Duh (Romani 7:6) și nașterea unui nou om (Efeseni 4:24). De la un călugăr se așteaptă să se oprească să se asocieze cu vechea lui personalitate legată de viața sa anterioară, și să se devoteze întru totul lui Dumnezeu. Astfel a procedat și Sfântul Cuvios Nicon.  

                                                            

Sfântul Nicon a avut un dar minunat al predicării. Când vorbea despre chestiuni spirituale și virtuoase, ascultătorii săi erau cuprinși de remușcări și dragoste din inimă pentru Dumnezeu. Cuvintele sale dădeau naștere unor fructe atât de spirituale încât cei care le-au auzit i-au cerut să călătorească în regiunile orientale pentru a propăvădui. Astfel, a vizitat Armenia, Creta, Euboea, Aegina și Peloponez pentru a proclama Evanghelia lui Hristos. 

"Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape" . Acesta era mesajul Sfântului Ioan Botezătorul (Matei 3:2) și al lui Iisus Hristos (Matei 4:17). Acesta a fost și mesajul Sfântului Nicon. Oriunde se ducea, își începea predicile cu "Pocăiți-vă" și, de aceea, a fost numit "Nicon propăvăduitorul pocăinței". 

La început, oamenii au dat puțină atenție mesajului său. Apoi, treptat, Sfântul Nicon le-a câștigat inimile prin predicile, minunile sale și prin natura sa blândă, iubitoare. El a accentuat necesitatea oricui de a se pocăi, avertizându-i pe cei care, prin câteva oftaturi și gemete, credeau că au ajuns la autentica pocăînță, că se iluzionau pe ei înșiși. Sfântul Nicon le-a spus că adevărată părere de rău pentru păcatele cuiva este cultivată prin rugăciune, autonegare, milostenie, eforturi ascetice și prin mărturisirea la părintele său spiritual. 

După ce a sădit semințele pocăinței, Sfântul Nicon a început să vadă că acestea dădeau roade. Oamenii au pornit să-și schimbe viețile, dar el i-a îmboldit să-și întărească sufletele în virtute și prin lucrări bune, astfel încât să nu fie copleșiți de grijile acestei lumi. 

În cele din urmă, Sfântul Nicon s-a stabilit într-o peșteră din afară Spartei. Curând, s-a mutat în oraș, deoarece o mulțime de credincioși veneau să-l vadă. În centrul Spartei, a clădit o biserică dedicată lui Hristos Mântuitorul. Cu timpul, în jurul bisericii s-a dezvoltat o mănăstire. 

Sfântul Nicon nu a încetat niciodată să propăvăduiască Cuvântul lui Dumnezeu și a condus oamenii înapoi la viața spirituală a bisericii. De asemeni, a vindecat bolnavi și a făcut numeroase minuni. 

25 noiembrie: Sfântul Mare Mucenic Mercurie

Sfântul Nicon a adormit întru Domnul în anul 998, iar amintirea sa a fost onorată de oamenii din preajma Spartei. În timpul ocupației turcești a Greciei, a fost cumva uitat, dar nu și la Sparta. După revoluția grecească din 1821, a fost compusă o slujbă dedicată Sfântului Nicon de către părintele Daniel Georgopoulos, o slujbă bazată pe Viața Sfântului ce fusese scrisă de egumenul Grigorie al mănăstirii Sfântului Nicon în anul 1142. 

26 noiembrie: Sfântul Cuvios Alpie Stâlpnicul