Mitul despre Neptun

 În mitologia grecească, Neptun a fost o zeitate italiană timpurie a apei, care a ajuns să fie identificată cu zeul grec Poseidon cândva după anii 400  î.Hr. 

Spre deosebire de Poseidon, care a apărut în numeroase mituri și legende grecești, Neptun a avut un rol relativ minor în mitologia grecească. În arta antică romană a fost, în general, înfățișat purtând un trident, o armă tradițională a pescarilor din regiunea mediteraneană. 

                                       

Numit, probabil, Neptun de către etruscii din străvechea Italie, a fost asociat la început cu apa dulce, proaspătă a râurilor, izvoarelor și lacurilor. După ce a fost corelat cu Poseidon, a ajuns să fie și zeul mării. Soția sa, Salacia, o zeiță a apei de izvor, a devenit conectată cu Amphitrite, nevasta lui Poseidon și regina mării. 

Romanii antici aveau un festival anual în onoarea zeului Neptun în iulie, o lună în care vremea fierbinte, uscată din Italia făcea ca apa să se împuțineze. Scopul acestei sărbători era, probabil, de a îndupleca zeul  și a-l determina să ajute ca apa fie din nou abundentă în curând. Asociat strâns cu caii, la fel ca și Poseidon, Neptun a fost, totodată, venerat de romani ca zeu al cailor și patron al curselor de cai. 

Mitul lui Ares, zeul grecesc al războiului