Biografia lui Ernest Hemingaway | Viața și opera

 Ernest Hemingway a luptat în primul război mondial și a lucrat în jurnalism înainte de a-și publica volumul de povestiri "În Our Time" (În timpul nostru). A fost renumit pentru romane ca "The Sun Also Rises" (Fiesta), "A Farewell to Arms" (Adio, arme), "For Whom the Bells Tolls" (Pentru cine bat clopotele) și "The Old Man and the Sea (Bătrânul și marea) care a câștigat premiul Pulitzer în anul 1953. În 1954, Ernest Hemingaway a primit premiul Nobel pentru literatură. S-a sinucis pe 2 iulie 1961, la Ketchum, Idaho. 

Viața și cariera timpurie a lui Ernest Hemingway

Ernest Miller Hemingway s-a născut pe 21 iulie 1899, la Licerol (acum Oak Park), Illinois, SUA. Părinții săi, Clarence și Grace Hemingway , și-au crescut fiul în această suburbie conservatoare din Chicago, dar familia a petrecut, de asemeni, mult timp la nord de Michigan, unde avea o cabană. Aici, viitorul sportiv Ernest a învățat să vâneze, să pescuiască și să aprecieze natura.       

În liceu, Hemingway a lucrat la ziarul școlii sale, numit "Trapeze and Tabula", scriind inițial articole despre sport. Imediat după absolvire, tânărul jurnalist a mers să lucreze la publicația "Kansas City Star", câștigând o experiență care i-a influențat mai târziu stilul său distinct de proză. 

Odată, a spus, "La Star erai mai forțat să înveți să scrii o frază declarativă. Asta este util pentru oricine. Munca la ziar nu-i face rău unui tânăr scriitor și îl poate ajuta dacă face asta la timp". 

Experiența militară a lui Ernest Hemingway

În 1918, Hemingway a mers peste ocean pentru a servi în primul război mondial ca șofer de ambulanță în armata italiană. Pentru serviciul său a fost răsplătit cu Medalia Italiană pentru Vitejie dar, curând, având răni destul de grave, a ajuns să fie internat  într-un spital din Milano. 

Acolo a întâlnit o soră medicală pe nume Agnes von Kurowsky, care a acceptat cererea lui în căsătorie dar, mai târziu, l-a părăsit pentru un alt bărbat. Acest lucru l-a devastat pe tânărul scriitor, însă i-a furnizat inspirație pentru lucrările sale "A Very Short Story" (O poveste foarte scurtă) și "A Farewell to Arms" (Adio arme). 

Îngrijindu-și încă rănile și recuperându-se după brutalitățile războiului, la vârsta de 20 de ani, Hemingway s-a întors în SUA și a petrecut un timp în nordul Michiganului înainte de a-și lua o slujbă la publicația "Toronto Star". 

La Chicago, a cunoscut-o pe Hadley Richardson, femeia care i-a fost prima soție. Cuplul s-a căsătorit și s-a mutat rapid la Paris, unde Hemingway a lucrat ca și corespondent străîn pentru "Toronto Star". 

Viața lui Hemingway în Europa

La Paris, Ernest Hemingway a devenit repede un membru cheie a ceea ce Gertrude Stein a numit faimos "Generația pierdută". Cu Stein ca mentor al său, el a făcut cunoștiință cu mulți dintre cei mai mari scriitori și artiști ai generației sale, precum F. Scott Fitzgerald, Ezra Pound, Pablo Picasso și James Joyce. În 1923, Hemingway și Hadley au avut un fiu, John Hadley Nicanor Hemingway. În această vreme, scriitorul a început, de asemeni, să frecventeze vestitul festival San Fermin din Pamplona, Spania. 

În 1925, cuplul, alăturându-se unui grup de expatriați americani și britanici, a făcut o călătorie la acest festival care, mai apoi, i-a furnizat lui Hemingway baza primului său roman, "The Sun Also Rises" (Fiesta). Romanul este considerat pe larg cea mai mare operă a lui Hemingway, examinând artistic deziluzionarea de după război a generației sale. 

Curând după publicarea "The Sun Also Rises", Hemingway și Hadley au divorțat, parțial din cauza relației lui cu o femeie pe nume Pauline Pfeiffer, care a devenit a doua soție a lui Hemingway la scurt timp după ce divorțul de Hadley a fost finalizat. Hemingway a continuat să lucreze la cartea sa de povestiri scurte "Men Without Women" (Bărbați fără femei). 

Aclamații critice

Curând, Pauline a devenit însărcinată și cuplul s-a decis să se mute înapoi în America. După nașterea fiului său, Patrick Hemingway, în 1928, Hemingway s-a stabilit la Keywest, Florida, dar a petrecut vara în Wyoming. În această perioadă, Hemingway și-a terminat romanul despre primul război mondial, asigurându-și un loc de durată în panteonul literar. 

Când nu a scris, Hemingway și-a petrecut o mare parte din anii 1930 la vânătoarea de animale mari în Africa, la luptele cu tauri din Spania și la pescuit la adâncime în mare în Florida. În 1937, când a făcut reportajee despre războiul civil din Spania, Hemingway a întâlnit o altă corespondentă de război, Martha Gellhorn (ajunsă curând soția sa numărul trei), și a adunat material pentru următorul său roman, "For Whon the Bell Tolls" (Pentru cine bat clopotele), care a devenit apoi nominalizat pentru Premiul Pulitzer. 

Aproape previzibil, mariajul său cu Pfeiffer s-a deteriorat și cuplul a divorțat. Gellhorn și Hemingway s-au căsătorit la scurt timp și au cumpărat o fermă din apropiere de Havana, Cuba, care a servit ca rezidență a lor de iarnă. 

În 1941, când SUA a intrat în al doilea război mondial, Hemingway a lucrat ca și corespondent și a fost prezent la mai multe momente cheie ale războiului, inclusiv la debarcarea din ziua Z. Către finele războiului, a cunoscut-o pe corespondenta Mary Welsh, cu care s-a însurat după divorțul de Gellhorn. 

În anul 1951, Hemingway a scris "The Old Man and the Sea" (Bătrânul și marea), care a ajuns să fie poate cea mai vestită carte a sa, caștigand, în fine, Premiul Pulitzer, care-i fusese îndelung refuzat. 

Hemingway: Strădaniile personale și sinuciderea

Scriitorul și-a continuat incursiunile în Africa și a avut mai multe răni de-a lungul aventurilor sale, ajungând chiar să supraviețuiască unor accidente cu avionul. 

În 1954, a câștigat Premiul Nobel pentru literatură. Chiar la acest vârf al carierei sale, totuși, tenacele său corp și tenacea lui minte au început să-l trădeze. Recuperându-se de la variate răni din Cuba, Hemingway a suferit din cauza depresiei și a fost tratat pentru numeroase afecțiuni precum ridicata tensiune sanguină și boli ale ficatului. 

A scris "A Moveable Feast", reprezentând memorii despre anii săi din Paris, și s-a retras permanent în Idaho. Acolo a continuat să se lupte cu deteriorarea sănătății fizice și mentale. 

Dimineața devreme, pe 2 iulie 1961, Hemingway s-a sinucis în casa sa din Ketchum. 

Moștenirea lui Ernest Hemingway

Hemingway a lăsat în urmă un impresionant număr de opere și un stil iconic care influențează scriitorii și în prezent. Personalitatea lui și căutarea constantă a aventurii au fermecat aproape la fel de mult ca și talentul său creativ. 

Când a fost întrebat de George Plimpton despre funcțiunea artei sale, Hemingway s-a dovedit a fi un maestru al conciziei: "De la lucrurile care s-au petrecut și de la lucruri așa cum există, până la lucrurile pe care le știi și toate cele pe care nu le poți ști. Asocierea prin invenția ta care nu este o reprezentare ci un lucru cu totul nou, mai adevărat decât orice era adevărat și viu, și îl faci viu, și dacă-l faci îndeajuns de bine, îi dai nemurire". 

Biografia lui Herman Melville | Viața și opera