Mitul despre Marduk, zeul babilonian suprem

 Conducătorul zeilor babilonieni, Marduk, a creat o lume ordonată din starea originară de haos. Demersurile sale în acest sens au fost descrise în epopeea babiloniană a creației cunoscută ca Enuma Elish / Eliș,. 

Înainte de nașterea lui Marduk, au existat două zeități primordiale: Apsu, zeul apelor dulci, și soția lui, Tiamat, zeița apelor sărate. Această pereche a avut copii care, la rândul lor au dat naștere lui Marduk și altor zei. Cu timpul, a izbucnit un mare conflict între zeii tineri și cei primordiali. Tiamat a creat o armată de demoni pentru a ataca și distruge tinerii zei. După ce i-a dat fiului ei, Kingu, tabletele destinului, care îi permiteau să le comande zeilor din serviciul ei, Tiamat l-a pus la conducerea armatei sale. Zeii tineri l-au ales pe Marduk ca reprezentant al lor în lupta cu Tiamat. El a acceptat cu condiția de a fi numit liderul tuturor zeităților.      

                                      

Înarmat cu o plasă, un arc, un buzdugan și cu cele patru vânturi, Marduk s-a dus să o înfrunte pe Tiamat. Ea a apărut sub forma unui dragon. Marduk a prins-o pe Tiamat în plasa lui, dar aceasta și-a deschis gură pentru a-l înghiți. În acea clipă, Marduk a condus vânturile aprige în gura sa, făcând că al ei corp să se spargă asemeni unui balon. Apoi, a tras o săgeată  în inima lui Tiamat și a omorât-o. După ce i-a despicat trupul în două bucăți, el a pus una deasupra pentru a crea cerurile și alta la picioarele lui, pentru a forma pământul. 

Marduk a luat tabletele destinului de la Kingu și le-a amplasat pe pieptul său pentru a-și proclamă puterea asupra zeilor. Apoi, a creat timpul, înființând primul calendar. În cele din urmă, l-a ucis pe Kingu și i-a folosit sângele pentru a crea oamenii ca slujitori ai zeilor. În semn de recunoaștere a suveranității lui, ceilalți zei au înălțat un templu în orașul Babilon, în onoarea lui.      

Enuma Eliș, mitul babilonian al creației