Parabola orbului: Poveste cu tâlc

 Parabola orbului este o povește cu tâlc care ne reamintește că una din cele mai mari greșeli ale noastre poate fi cea de a confunda ce cred că vedem cu ceea ce este real. Iluzionarea aceasta implică o mare limitare întrucât, adeseori, zărim numai ceea ce credem că vom zări, iar lumina adevărului devine prea slabă pentru a distinge ceea ce este ascuns în plină vedere. Dacă nu reușim să ne deschidem larg ochii, uneori putem apela la ajutorul altcuiva...


Parabola orbului


Un orb și-a deschis ușa din față a noii sale vieți și a pășit înainte. Desigur, nu putea vedea nimic, dar știa că se află într-un loc special și a făcut ceea ce face de obicei o persoană nevăzătoare. A explorat încet, cu grijă. Și-a luat note mentale: această este ușa, acolo este fereastra, dincolo este o cale de scăpare dacă am nevoie de ea, îmi voi număra pașii, voi asculta ce este în jurul meu, voi găsi bucătăria pentru a mă hrăni, voi găsi toate lucrurile de care am nevoie pentru confort și viață, supraviețuire. Voi explora și voi afla lucrurile unul câte unul și voi ști unde este totul. Voi muta lucruri, dacă va fi nevoie, în imediata mea apropiere.    

                            

Parabola orbului: Poveste cu tâlc

După ce orbul a făcut toate astea, s-a gândit, "Acum pot trăi aici. Deschid ușa și ajung în camera mea. Mă simt bine; am găsit bucătăria; am găsit dormitorul; acum am tot ce-mi trebuie pentru a exista". A stat și a trăit acolo vreme de o lună, un an, pentru întreaga sa viață. Se simțea confortabil cu împrejurimile sale fiindcă știa totul despre ele. A participat la multe întâlniri metafizice imaginare și a vorbit despre experiența lui spirituală. A mărturisit că știe că-l are pe Dumneze înlăuntrul său, și a zis, "Sunt un suflet bătrân. Mă simt bine și disting schimbările mici din existența mea". 


A început să audă despre noi locuri care ar putea fi descoperite și și-a spus în sinea sa, "Am explorat fiecare bucățică din zona mea, toate camerele din casa mea. Nu am găsit încă nimic nou". Era ceva nițel frustrant pentru un nevăzător. Și-a imaginat că merge la o altă întâlnire, unde au avut loc discuții furtunoase. I s-a zis, "Du-te și descoperă". A cercetat iarăși și nu a aflat nimic mai mult decât înainte. 


Fereastra către lume | O poveste cu tâlc


Apoi, a fost vizitat de o persoană care nu era oarbă, una cu o vedere pătrunzătoare. Această își dădea seama de lucruri neconștientizate de el. Au vorbit îndelung, iar omul nevăzător i-a spus celui în stare să vadă, "Am căutat peste tot. Mă poți ajuta să descopăr ce am omis?" Omul înzestrat cu vedere i-a ascultat întrebarea și a privit spre marginea camerei sale. A zis, "N-ai găsit niciodată liftul? Este chiar în capătul camerei."


"Am crezut că este o fereastră. De ar există aici un lift?"


"Nu știai? Locuiești într-un bloc cu 80 de etaje." 


Orbul a realizat că-și petrecuse întreaga sa viață într-o zonă micuță a unei clădiri enorme. Mai târziu, când a rămas singur, a apăsat pe butonul liftului și ușile acestuia s-au deschis. A fost începutul drumului către o personalitate mai înaltă...


Orbul cu un felinar: Poveste cu tâlc

Parabola orbului: Poveste cu tâlc Parabola orbului: Poveste cu tâlc Reviewed by Diana Popescu on octombrie 09, 2022 Rating: 5

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Un produs Blogger.