26 aprilie: Sfânta Cuvioasă Glafira

 Sfânta Cuvioasă Glafira este comemorată anual pe 26 aprilie. Se spune că împăratul Licinius a fost cuprins de o fierbinte patimă carnală pentru Glafira, o servitoare a soției sale, Constantea. Sfânta fecioară a spus asta împărătesei, căutând ajutorul său. Îmbrăcând-o în haine bărbăteșți și dându-i bani, Constantea a trimis-o la Pontus, în compania unei alte servitoare devotate. 

Împărăteasa i-a zis soțului ei că Glafira înnebunise și zăcea pe patul de moarte. Pe drumul său către Armenia, Sfânta Glafira s-a oprit la Amasea, unde episcopul local, Sfântul Vasilevs, i-a acordat adăpost. În acea vreme, Sfântul construia o biserică în oraș. Sfânta Glafira a donat toți banii dați de Constantea pentru clădirea acestui locaș și, într-o scrisoare, i-a cerut împărătesei fonduri suplimentare în vederea finalizării bisericii. Împărăteasa i-a îndeplinit cererea. Totuși, epistola Sfintei Glafira a ajuns în mâinile împăratului. Furios, Licinius a ordonat guvernatorului din Amasea să-i trimită la el pe preot și pe servitoare.  

                                                                                 

Sfânta Glafira a murit înainte ca edictul împăratului să ajungă la Amasea, așa că numai Sfântul Vasilevs a fost dus la împărat. Doi diaconi, Partenie și Teotim l-au urmat și s-au stabilit într-o casă din apropierea închisorii unde era ținut Sfântul. 

Gazda lor, piosul creștin Elpidifor l-a mituit pe un temnicer și, în fiecare noapte, împreună cu Partenie și Teotim, l-au vizitat pe Sfântul Vasilevs. În ajunul judecății Sfântului, acesta a cântat din Psalmi, "Dacă voi lua aripile zorilor şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării, şi acolo mâna Ta mă va călăuzi şi dreapta Ta mă va apuca" (Psalmii 139:9-10). Aceste cuvinte au fost profetice. De trei ori, Sfântul a fost podidit de lacrimi. Diaconilor le era teamă că Sfântul nu va fi în stare să îndure chinurile, dar acesta i-a liniștit. 

La judecată, Sfântul Vasilevs a refuzat cu hotărâre să devină preot păgân și, de aceea, a fost condamnat la moarte. Elpidifor le-a dat bani soldaților, și ei i-au permis Sfântului să se roage și să vorbească cu prietenii săi înainte de execuție. Apoi, Sfântul i-a spus călăului, "Prietene, fă ceea ce ți s-a poruncit". Senin, și-a aplecat capul sub sabie. 

Când mucenicul a fost decapitat, Elpidifor a încercat să răscumpere moaștele lui de la soldați. Însă, acestora le-a fost frică, și au aruncat trupul și capul Sfântului în mare. După asta, lui Elpidifor i-a apărut de trei ori în vis un înger al lui Dumnezeu, zicându-i, "Episcopul Vasilevs este la Sinope și te așteaptă".

25 aprilie: Sfântul Apostol Evanghelist Marcu

Elpidifor și diaconii au urmat această îndrumare și au navigat spre Sinope, unde au angajat pescari să-și cufunde plasele în căutarea Sfântului. Când le-au aruncat unde le-au sugerat diaconii Partenie și Teotim, nu au scos nimic din apă. După aceea, Elpidifor le-a spus pescarilor să-și coboare plasele în numele lui Dumnezeu pe care-l venera. De această dată, au adus la suprafață trupul Sfântului Vasilevs. Capul său era iarăși atașat de corpul lui și numai o tăietură indica locul loviturii sabiei. Moaștele Sfântului Vasilevs au fost duse la Amasea și înmormântate în biserica construită de acesta. 

26 aprilie: Sfântul Sfințit Mucenic Vasilievs, Episcopul Amasiei