Biografia lui William Shakespeare | Viața și opera

 Considerat cel mai mare dramaturg din toate timpurile, Wiiliam Shakespeare este cunoscut și apreciat în întreaga lume, însă viața sa personală este învăluită de mister...

Shakespeare a fost un poet, dramaturg și actor englez din epoca Renașterii. A fost un membru important al companiei teatrale "King's Men" (Oamenii regelui) începând cu anul 1594. Operele lui William Shakespeare, cel puțin 37 de piese de teatru, 154 de sonete și două poeme narative, capturează întreaga gamă de emoții și conflicte umane, și sunt celebrate de peste 400 de ani. Detalii despre viața sa personală sunt limitate, dar se crede că a murit în aceeași zi când se născuse, 23 aprilie, la o diferență de 52 de ani.          

                                                                       

Există două surse principale care furnizează istoricilor cursul vieții sale. Una este chiar opera sa, iar cealaltă constă din documente oficiale, precum consemnări ale bisericii și curții regale. Totuși, acestea descriu numai o scurtă schiță a evenimentelor din viața sa și îngăduie o descifrare vagă a personalității sale. 

Data nașterii lui Shakespeare

Nu există vreo consemnare în scris a nașterii lui dar, într-un document vechi al bisericii ni se indică faptul că William Shakespeare a fost botezat la biserica Sfânta Treime din Stratford-upon-Avon, pe 26 aprilie 1564. Din acest motiv se crede că s-a născut pe 23 aprilie 1564. Aflat la circa 160 de kilometri de Londra, localitatea Stratford-upon-Avon a fost o piață aglomerată de-a lungul râului Avon și a fost intersectată de un drum de țară în vremea lui Shakespeare. 

Părinții și frații lui Shakespeare

William Shakespeare a fost al treilea copil al lui John Shakespeare, un confecționer de mănuși și comerciant de piele, și a lui Mary Arden, o moștenitoare locală de pământ. John a primit rangul oficiale de consilier local și executor judecătoresc, un post asemănător unui primar. Totuși, se pare că starea socială și materială ale lui John au ajuns în declin spre finale anilor 1570. În cele din urmă, el s-a refăcut cumva și i s-a acordat în 1596 un blazon, primind astfel ,în mod oficial, atât el cât și fii săi, statutul de  gentleman. 

John și Mary au avut împreună opt copii, dar numai trei din ei au supraviețuit până la maturitate. Primii lor doi copii, Joan și Margaret au murit în pruncie, astfel încât William a rămas cea mai vârstnică odraslă a lor. A avut, mai târziu, trei frați și două surori: Gilbert, Joan, Anne, Richard și Edmund. 

Copilăria și educația lui Shakespeare

Există mărturii despre copilăria lui și, virtual, nici una despre educația sa. Învățații presupun că a urmat Nouă Școală a Regelui din Stratford, unde a învățat să citească, să scrie, a studiat domeniile clasice, inclusiv limba latină. A rămas în școală până la 14 sau 15 ani, și nu și-a continuat studiile la o universitate. Incertitudinea despre educația sa i-a determinat pe unii să pună sub semnul întrebării dacă a fost autorul lucrărilor atribuite lui.

Soția și copiii lui Shakespeare

William Shakespeare s-a căsătorit cu Anne Hathaway pe 28 noiembrie 1852, la Worcester, Canterbury. Hathaway era din Shotterly, un mic sat apropiat la vest de Stratford. William avea 18 ani, iar Anne 26 de ani și, se pare că era gravidă. 

Primul lor copil, o fată numit Susanna, s-a născut pe 26 mai 1583. Doi ani mai târziu, pe 2 februarie 1585, s-au născut gemenii Hamnet și Judith. Hamnet a murit din cauze necunoscute la vârsta de 11 ani. 

"Anii pierduți" ai lui Shakespeare

Există șapte ani din viața lui Shakespeare despre care nu s-a aflat nici o mărturie, de la nașterea gemenilor lui, în 1585, până în anul 1592. Învățații numesc această perioadă "anii pierduți ai lui Shakespeare", și există mari speculațîi despre ceea ce a făcut în acest răstimp. 

O teorie este că s-at fi ascuns, din cauza braconajului, de stăpânul local de pământuri Sir Thomas Lucy. O altă posibilitate este că ar fi lucrat ca profesor asistent în Lancashire. Unii cercetători cred că a fost la Londra, lucrând ca îngrijitor al cailor la unul dintre cele mai prestigioase teatre de aici înainte de a-și face apariția pe scenă. 

Prin 1592, există dovada că Shakespeare își câștiga traiul ca actor și dramaturg la Londra, când, posibil, a scris mai multe piese de teatru. Ediția din 20 septembrie 1592 din publicația "Stationer's Register" a inclus un articol al dramaturgului londonez Robert Greene care-l ataca pe Shakespeare. Se pare că Greene pretindea că Shakespeare se ridicase deasupra rangului său, încercând să fie asemeni mai cunoscuților și educaților dramaturgi precum Cristopher Marlowe, Thomas Nashe și însuși Greene.

Poemele și sonetele lui Shakespeare

Devreme în cariera sa, William Shakespeare a fost capabil să atragă atenția și patronajul lui Henry Wriothesley, conte de Southampton, căruia îi dedicase primele lui două poeme publicate: "Venus și Adonis" (1593) și "Violul Lucretiei". De fapt, aceste două lungi poeme narative (1.194, respectiv 1.855 de versuri) au fost primele publicate de Sakespeare. Sprijinul financiar al lui Wriothesley a fost o sursă de venit de ajutor pentru el într-o perioadă când teatrele fuseseră închise din cauza izbucnirii ciumei. 

În opera poetică a lui Shakespeare, cele mai cunoscute sunt ale sale 154 de sonete, care au fost publicate prima oară ca o colecție în 1609, fiind scrise, se pare, la debutul anilor 1590. Erudițîi caracterizează pe larg sonetele în grupuri bazate pe doi subiecți cărora li se adresează Shakespeare: Sonetele "Fair Youth" (Tânărul frumos) (primele 120) și sonetele "Dark Lady" (Doamna întunecată) (ultimele 28). Identitățile tânărului aristocrat și a femeii tulburătoare continuă să fie surse de speculații. 

King's Men: Viața ca actor și scriitor de piese de teatru

În 1594, Shakaspeare s-a alăturat "Oamenilor Lordului Chamberlain", o companie teatrală din Londra la care a lucrat în decursul carierei sale. Numită mai târziu "King's Men", a fost considerată cea mai importantă și mai populară trupă din acea vreme. Unele surse îl descriu pe Shakespeare ca un membru fondator al companiei dar, în orice caz, el a fost notabil pentru succesele acesteia. Inițial, a fost actor și, apoi și-a dedicat tot mai mult timp scrisului. 

Mărturiile arată că Shakespeare, care era și acționar al companiei, și-a vândut operele ca literatură populară. Deși se crede că prima piesă scrisă de el a fost "Îmblânzirea scorpiei", a publicat mai întâi piesele "Titus Andronicus" și "Henric al VI-lea" partea a doua. Acestea au fost tipărite în 1594 "în-quatro". Pe la finele anului 1597, se pare că scrisese 16 din cele 37 de piese de teatru ale sale și adunase ceva avere. 

Înregistrările civile din acea vreme arată că Shakespeare a cumpărat una dintre cele mai vechi case din Stratford pentru familia sa, numită New Place (noul loc). De la Stratford la Londra era o distanță de patru zile călare, așa că se crede că Shakespeare și-a petrecut cea mai mare parte a timpului scriind la Londra și ducându-se acasă o dată pe an, în perioada de 40 de zile a postului mare, când teatrele erau închise. 

Deși cultura teatrului în secolul al XVI-lea nu era foarte admirată de oamenii de rang înalt, unii nobili patronau arta dramatică și erau prieteni ai actorilor. Două excepții remarcabile au fost regina Elisabeta a II-a, care era fan al "Lord Chamberlain's Men" spre sfârșitul anilor  1590, după ce văzuse mai întâi o punere în scenă în 1594, și succesorul ei, regele Iacob I. După moartea lui, în 1603, compania și-a schimbat numele în "King's Men". 

Teatrul Globe

Prin anul 1599, Shakespeare și mai mulți actori tovarăși ai săi au construit propriul teatru pe malul sudic al Tamisei, pe care l-au numit Teatrul Globe. Se crede că "Iulius Cezar" a fost prima piesă jucată în acest nou teatru în aer liber. Deținerea teatrului s-a dovedit a fi extrem de profitabilă pentru Shakespeare și alți investitori. 

În 1613, teatrul Globe a luat foc în timpul interpretării piesei "Henric al VIII-lea" și a ars până la temelii. Compania l-a reclădit rapid și l-a redechis în anul următor. În 1642, puritanii au scos în afara legii toate teatrele, inclusiv Globe, care a fost demolat după doi ani. Au trecut secole până când actorul american Samwanamaker a început să lucreze la refacerea teatrului încă o dată. Al treilea teatru Globe s-a deschis în 1997. Astăzi, peste 1,25 de milioane de oameni îl vizitează anual. 

Piesele de teatru ale lui William Shakespeare

Este dificil de determinat cronologia exactă a pieselor lui Shakespeare în cursul a două decenii. Din circa 1590 până în 1613, acesta a scris 37 de piese, având trei mari teme: istorie, tragedie și comedie. În unele piese, aceste teme se întrepătrund însă, de-a lungul timpului, s-a schimbat interpretarea noastră a acestora. 

Piesele timpurii ale lui Shakespeare au fost scrise în stilul convențional al vremii, cu metafore elaborate și fraze retorice care nu se aliniau întotdeauna cu intriga sau personajele. Oricum, Shakespeare a fost foarte inovator, adaptând stilul tradițional propriului său scop și creând un flux mai liber de cuvinte. 

Piese istorice

Multe din primele piese ale lui Shakespeare au fost istorice. Toate cele trei piese "Henric al VI-lea", "Richard al II-lea" și "Henric al V-lea, dramatizează rezultatele distructive ale unor conducători slabi sau corupți, și au fost interpretate de istorici ai teatrului drept calea lui Shakespeare de a justifica originea dinastiei Tudor. Alte piese istorice includ "Richard al III-lea", "Regele Ioan", cele două piese "Henric al IV-lea", și "Henric al VIII-lea". Cu excepția "Henric al VIII-lea", ultima piesă creată de Shakespeare, aceste lucrări au fost scrise probabil prin 1599. 

Tragedii

Deși Shakespeare a scris trei tragedii, inclusiv "Romeo și Julieta", înainte de 1600, abia la debutul noului secol a explorat cu adevărat genul. Personaje din "Othello", "Regele Lear" și "Macbeth" prezintă caracteristici vivide ale temperamentului uman care sunt eterne și universale. Posibil cea mai cunoscută dintre aceste piese este "Hamlet", care explorează trădarea, răzbunarea, incestul și eșecul moral. Astfel de eșecuri morale conduc frecvent la întorsături din intrigi, distrugând eroul și pe cei pe care îi iubește. 

"Iulius Cezar", piesă scrisă în circa 1599, portretizează transformarea radicală din politica romană, fiind posibil să reflecte un timp când regina îmbătrânită a Angliei, Elisabeta I, nu avea un moștenitor legitim, creând astfel potențialul pentru viitoare lupte pentru putere. 

"Titus Andronicus", "Antoniu și Cleopatra", "Timon din Atena" și "Corolian" sunt alte tragedii ale lui Shakespeare. 

Comedii

Shakespeare a scris mai multe comedii de-a lungul carierei sale, incluzând prima sa piesă, "Îmblânzirea scorpiei". Unele alte comedii, create înainte de anii 1600, sunt "Visul unei nopți de vară", "Neguțătorul din Veneția", "Mult zgomot pentru nimic" și "Cum vă place". 

Unele din comediile sale pot fi descrise mai bine ca tragicomedii. Printre acestea sunt "Pericle, Prinț al Tironului", "Cymbeline", "Poveste de iarnă" și Furtuna". Deși mai grave în ton decât comediile, ele nu sunt tragediile întunecate din "Regele Lear" sau "Macbeth", întrucât se sfârșesc cu reconciliere și iertare. 

Alte comedii sunt: "Doi gentlemeni din Verona", "Comedia erorilor", "Zadarnicile chinuri ale dragostei", "Nevestele vesele din Windsor", "A douăsprezecea noapte", "Măsură pentru măsură" și "Totul este bine când se termină cu bine". 

"Troilus și Cresida" este o "piesă problemă" emblematică a lui Shakespeare, care desfide genurile. Unii dintre contemporanii lui au clasificat-o fie ca tragedie, fie drept comedie, deși numele original al piesei a fost "Tragedia lui Troilus și Cresida". 

Anii târzii și moartea

La începutul secolului al XVII-lea, Shakespeare a devenit deținătorul unei mai mari proprietăți în Stratford. Când tatăl său, John, a murit, în 1601, a moștenit casa familiei. Apoi, în 1602, a cumpărat 107 acri de pământ cu suma de 320 lire sterline. 

În anul 1605, a obținut arendarea de imobiliare în apropiere de Stanford pentru 440 de lire sterline, care și-a dublat în valoare și i-a adus un câștig de 60 de lire sterline pe an. Acest lucru l-a făcut atât antreprenor, cât și artist, iar istoricii cred că aceste investiții i-au dat un timp neîntrerupt pentru a-și scrie piesele. 

Tradiția susține că Shakespeare a murit la aniversarea a 52 de ani, pe 23 aprilie 1616, dar unii învățați cred că acesta este un mit. În analele bisericii se arată că a fost înmormântat la biserica Sfânta Treime pe 25 aprilie 1616. Cauza exactă a morții lui nu este cunoscută, deși mulți cred că și-a dat duhul după o scurtă boală. 

Moștenirea lui Shakespeare

Bardul de la Avon a rămas în istorie cel mai mare dramaturg din toate timpurile și, uneori, este numit poetul național al Angliei.  I se atribuie inventarea sau introducerea de 1.700 de cuvinte în limba engleză, adeseori ca rezultat al combinării unor cuvinte, schimbării utilizării lor sau contopirii cu cuvinte cu rădăcini străine. 

Biografia lui Virgiliu | Viața și opera