Mitul lui Heimdall, gardianul casei zeilor nordici

 În mitologia nordică, zeul Heimdall păzea Asgard, casa zeilor. Trăia în apropiere de Bifrost, podul curcubeului care conecta Asgard cu lumea oamenilor și, de acolo, veghea asupra apropierii uriașilor, dușmanii zeilor. 

Heimdall avea simțuri incredibil de ascuțite care-i permiteau să vadă de la o mare distanță, chiar și noaptea, și să audă sunete la fel de mici precum creșterea lânii pe oi sau înălțarea ierbii. În plus, nu dormea decât foarte puțin.      

                       

Potrivit legendei, Heimdall îi va chema pe ceilalți zei la Ragnarok, bătălia finală ce putea duce  la distrugerea zeilor și a oamenilor. Când uriașii aveau să se apropie de Asgard, Heimdall avea să adune zeii suflând din cornul său, Giallarhorn, un sunet auzit de ființele din toată creația. În decursul bătăliei, Heimdall îl va omorî pe răutăciosul zeu Loki și, apoi, își va găsi și el moartea. 

Numit câteodată Rig (adică, "rege"), Heimdall a fost considerat părintele tuturor oamenilor de pe pământ. Conform legendei, Heimdall a călătorit în jurul pământului și a stat câte trei nopți la cupluri căsătorite din diferite clase sociale. Mai întâi, a vizitat șerbii, apoi niște țărani și, în fine, un cuplu nobil. 

La nouă luni după fiecare vizită a sa, s-a născut câte un copil fiecărui cuplu. Primul a fost un băiat puternic, dar urât, numit Thrall, care a devenit străbunul tuturor șerbilor. Al doilea, Karl, a fost priceput în agricultură și a devenit străbunul tuturor fermierilor. Jarl, ultimul copil, a fost inteligent și rapid în învățarea abilităților de a vâna și a se lupta. Acesta a fost străbunul tuturor războinicilor și nobililor. 

Mitul lui Bragi, zeul nordic al poeziei