10 noiembrie: Sfântul Mucenic Orest

 Comemorat pe 10 noiembrie, Sfântul Mucenic Orest a trăit în orașul Tiana din Capadocia, în decursul domniei împăratului Dioclețian (284-311). Mai multe surse grecești și slave consemnează că Sfântul Oreste a fost un doctor învățat, priceput, deși nu există mult informații despre viața sa timpurie. De asemeni, a fost un ostaș ilustru și brav. A devenit din copilărie un slujitor devotat al lui Hristos, lăudându-l pe Dumnezeu cu o inimă pură și refuzând să venereze demonii numiți de păgâni "zei". 

La porunca împăratului, ofițerul militar Maximinius a fost trimis la Tiana pentru a călca în picioare creștinismul, care se râspandise în toată Capadocia. Sfântul Orest a fost printre primii aduși la judecată înaintea lui Maximinius. Curajos, el și-a mărturisit credința în Domnul Iisus Hristos. Judecătorul i-a oferit Sfântului bogății, onoruri și faimă dacă devenea idolatru, însă Orest nu a acceptat nimic din toate acestea.      

                                          

Maximilian a încercat în mai multe feluri să-l forțeze să se lepede de Hristos. În pofida presiunii exercitate asupra lui, nu a fost convins să se închine idolilor. A fost dezbrăcat complet, bătut și biciuit drept pedeapsă. După aceea, a fost închis în temniță pentru șapte zile. 

Apoi, a fost luat la un templu păgân pentru a oferi jertfe idolilor. Maximilian l-a întrebat, "Refuzi încă să te convertești la venerarea care este atât de respectată de auguștii noștri împărați?"

Sfântul Orest i-a replicat că era un supus gata să respecte legile politice și pământene. În afară de asta, totuși, nu avea cum să recunoască vreun rege, împărat, cu excepția adevăratului Dumnezeu. 

Maximilian a ordonat ca Sfântul să fie condus iarăși la un templu păgân, cerându-i să onoreze idolii. Când el a refuzat, 40 de soldați, unul după altul, l-au bătut pe mucenic cu biciuri și vergele, și l-au chinuit cu foc. Sfântul Orest a strigat spre Domnul, "Fă un semn pentru mine, ca să vadă vrăjmaşii mei şi să rămână de ruşine, căci Tu mă ajuţi şi mă mângâi, Doamne!" (Psalmii 86:17). 

Domnul a auzit rugăciunea servitorului său credincios. Pământul a început să se cutremure și idolii au căzut și s-au fărâmat. Toți au fugit din templu și, când Sfântul Orest a ieșit și el, acesta s-a prăbușit la pământ. 

Înfuriat, Maximilian a comandat ca Sfântul mucenic să fie pus în închisoare încă șapte zile, fără a i se da de băut și de mâncat, și ca în a opta zi să i se reia tortura. Schingiuitorii au bătut 20 de cuie în picioarele mucenicului și, apoi, l-au legat de un cal sălbatic. Târât peste pietre, Sfântul a plecat la Domnul în anul 304, iar trupul său a fost aruncat în mare. 

În anul 1685, când Sfântul Dimitrie, mai târziu episcop de Rostov (28 octombrie), tocmai terminase de scris "Viața Sfântului Orest", pentru a fi tipărită la Lavra Peșterilor Kiev, a fost cuprins de oboseală și a adormit. Sfântul Orest i-a apărut în vis, în cursul postului Nașterii Domnului. Cu o înfățișare bucuroasă, i-a spus, "Am trecut prin mai multe chinuri pentru Hristos decât acestea". 

După aceea, mucenicul și-a dezgolit pieptul și i-a arătat Sfântului Dimitrie o rană adâncă din partea stângă a corpului său. "Aici", a zis el, "m-au  străpuns cu o suliță".

Apoi, Sfântul i-a arătat cotul său drept, spunând, "Mi-au tăiat de aici acest braț". 

S-a aplecat și i-a indicat un picior, și apoi pe celălalt, cu răni sub genunchi. A rostit, "Picioarele mele au fost tăiate cu o coasă".

Mucenicul s-a ridicat, s-a uitat la fața scriitorului, și a declarat, "Acum vezi că am avut mai multe suferințe decât ai descris". 

9 noiembrie: Sfânta Cuvioasă Matrona

Umilul călugăr s-a întrebat dacă acesta era Sfântul Orest, unul din cei cinci mucenici de la Sevasta (13 decembrie). Ca un răspuns la gândurile sale, mucenicul i-a zis, "Nu sunt acel Orest, ci cel despre a cărui viață ai terminat să scrii". 

După aceea, au răsunat clopotele pentru slujba de dimineață, și viziunea Sfântului Dimitrie s-a încheiat. 

10 noiembrie: Sfinții Apostoli Olimp, Rodion, Sosipatru, Erast, Terțiu și Cvart