23 noiembrie: Sfântul Cuvios Antonie de la Iezerul Vâlcii

 Celebrat pe 23 noiembrie, Sfântul Cuvios Antonie s-a născut în munții subcarpatici din Vâlcea și l-a iubit pe Hristos din fragedă copilărie. A vizitat multe mănăstiri și schituri din această regiune, stând de vorbă cu isihaști care căutau liniștea în munți. Acest lucru a avut un efect profund asupra vieții sale și, cu timpul, a intrat în traiul monahal la schitul Iezerul din frumoasa sălbăticie vâlceană. 

În 1690, după ce căpătase experiență în viața ascetică, egumenul l-a binecuvântat să trăiască în singurătate la câțiva kilometri de schitul Iezerul, pe un munte purtând același nume. A mers din loc în loc pentru a căuta un sălaș pentru chilia să și o capelă. În cele din urmă, a găsit o mică peșteră, în care l-a slăvit pe Dumnezeu și s-a luptat cu demonii. Numai adevărații isihaști știu cu ce mari ispite și încercări au de a face cei care vor să își ducă traiul ca sihaștri.        

Sfântul Antonie a lucrat trei ani, săpând o capelă în afară stâncii numai cu un ciocan și o daltă. Ziua muncea și noaptea stătea de veghe. Peștera era un adăpost pentru trupul său, epuizat de postire și prostrări. Cu toate astea, sufletul său nu-și găsea odihnă, întrucât nu era nici o biserică prin apropiere, în care să-și înalțe inima și brațele în rugăciune. Din când în când, un ieromonah de la schit venea la el pentru a sluji Sfânta Liturghie în zilele de sărbătoare și de-a lungul posturilor. 

După ce, cu rugăciuni către Maica Domnului, a finalizat capela, aceasta a fost sfințită de episcopul Ilarion de la Râmnicu Vâlcea. Aici, cel binecuvântat s-a rugat neîncetat, împreună cu îngeri din rai, citind slujbele zilnice și făcând sute de prostenări. Nu dormea niciodată mai mult de două sau trei ore pe noapte și nu mânca decât firimituri de pâine înmuiate în apă cu sare și câteva verdețuri pe care le cultiva în mică sa grădină. 

Traiul sfânt al Sfântului Antonie a devenit cunoscut în toată zona și mulți clerici și laici s-au adunat la el pentru sfat spiritual ori consolare a necazurilor lor. Sfântul i-a primit cu dragoste, le-a dat ajutorul de care aveau nevoie și i-a trimis acasă în pace. Grație influenței sale, a avut loc o autentică revitalizare spirituală în Oltenia subcarpatică. 

22 noiembrie: Sfânta Muceniță Cecilia

A adormit întru Domnul în anul 1714, după 25 de ani de străduințe spirituale. Ucenicii săi l-au jelit și l-a îngropat lângă capela sa. Viața sa a fost scrisă de unul din ucenicii lui, părintele Nicolae. 

Sfântul Antonie a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română în 1992. 

23 noiembrie: Sfântul Ierarh Amfilohie, Episcopul Iconiei