Miturile despre lună

 Luna, cel mai mare și mai strălucitor corp astral din cerul de noapte, a inspirat din vremuri străvechi curiozitatea și uimirea. Apare după apusul soarelui, în timpul somnului și visării care uneori pare să se apropie de hotarele morții și vieții de apoi. Radiind cu efluvii de mister și magie, luna este, totodată, asociată cu dragostea și servește adeseori ca un simbol al unei frumuseți intangibile. 

Spre deosebire de soare, luna își arată aceeași față în fiecare zi. Ea se micșorează și, apoi, crește contiunuu, până devine un disc strălucitor, alb-argintiu. Apoi, noapte de noapte, se micșorează până la un fel de seceră și, după aceea, dispare întru totul. Câteva zile mai târziu, apare o nouă lună, subțire, și începe să se mărească iarăși, într-un ciclu nesfârșit. 

Teme și credințe despre lună

Mărirea și micșorarea lunii au făcut-o un simbol al timpului, schimbărilor și ciclurilor repetate din jurul lumii. Un astfel de ciclu este alternarea constantă a nașterii și morții, creației și distrugerii. Astfel, oamenii au corelat luna atât cu nașterea, cât și cu moartea.         

                           

Insularii polinezieni din Oceanul Pacific spuneau că luna a fost zeița creatoare Hina și că femeile numite "spălături" erau reprezentantele sale pe pământ. În Persia antică, luna era Metra, mama lumii. 

Pentru unele popoare, luna avea un efect destructiv. Aztecii din Mexic o numeau Mictecacuiatl și credeau că traversa cerurile nopțîi pentru a vâna victime și a le mânca. Maurii din Nouă Zeelandă se refereau la lună ca la "mâncătoarea de oameni". Africanii și popoarele semitice din străvechiul Orient Apropiat se temeau, de asemeni, de acest aspect terifiant al lunii. 

În anumite culturi, luna avea o asociere mai blândă cu moartea. Unele secte grecești credeau că sufletele morților se duceau către lună pentru a-și aștepta renașterea. Luna putea simboliza chiar nașterea și moartea în același timp. Tătarii din Asia Centrală o numeau Regina Viețîi și a Morții. 

În mitologie, luna este frecvent feminină, o zeiță ce poate fi perechea unui zeu soare. Incașii din America de Sud vorbeau despre un frate și o soră, fecioara lună și bărbatul soare, care fuseseră străbunii incașilor regali. În sistemul de scriere mayaș, un simbol arătând zeița lunii așezată în interiorul lunii era utilizat adeseori înainte de numele familiilor nobile. Grecii au asociat luna cu zeița Artemis, sora lui Apollo. De asemeni, o numeau Hecate Cynthia și Selene. Numele românilor pentru acest corp ceresc a fost Luna. Numele americanilor nativi pentru lună includeau "Bătrâna care nu moare" și "Cea eternă". 

Câteodată, totuși, luna este masculină. Inuiții din Groenlanda își imagineau luna ca un vânător stând în fața igluului. Mitologia nordică vorbește despre un fiu și o fiică a soarelui, iar "Domnul Soare" și "Doamna Lună" sunt parte a folclorului german. 

Japonezii aveau credință că Luna era un zeu cu puterea de a prezice viitorul. Preoții studiau reflexia lunii într-o oglindă, crezând că dacă se uitau direct la ea puteau înnebuni. 

Luna în citate, aforisme, maxime

Superstiții ținând de influența rea a lunii i-au determinat uneori pe oameni să doarmă în locuri în care razele lunii nu ii puteau atinge. În anii 1200, filosoful englez Roger Bacon a scris: "Mulți au murit pentru că nu s-au protejat de razele lunii". 

Un mit de pe insula indoneziană Java povestește cum Nawang Wulan, zeița lunii, venea pe pământ pentru a se îmbăia într-un lac. Un bărbat i-a furat  veștmântul din pene de lebădă astfel încât să nu mai poată zbura înapoi în cer, iar ea a rămas pe pământ și s-a căsătorit cu acesta. Nawang Wula și-a folosit puterile magice pentru a-i hrăni zilnic pe cei din gospodărie cu un singur bob de orez. Când soțul său i-a descoperit secretul, și-a pierdut forța magică și a trebuit să adune și să piseze orez în fiecare zi, asemeni celorlalte neveste. Totuși, și-a găsit straiul din pene de lebădă și l-a folosit pentru a reveni în cer. A stat acolo noaptea, dar și-a petrecut orele de lumină a soarelui pe pământ, împreună cu soțul său și fiica ei. 

Legenda japoneză a fetei din lună