3 decembrie: Sfântul Cuvios Gheorghe de la Cernica și Căldărușani

 Cinstit pe 3 decembrie, Sfântul Cuvios Gheorghe s-a născut în anul 1730, având părinți ortodocși, la Săliște, în apropiere de Sibiu. A fost înclinat din tinerețe către viața monahală. Conducătorii austrieci din Transilvania au încercat să suprime ortodoxia, îndeosebi traiul monahal ortodox, pentru a-i atrage pe credincioși la ei. De aceea, la vârsta de 19 ani, tânărul Gheorghe s-a dus în Țara Românească, la mitropolitul Roșca, care era la București în acea vreme. El a devenit părintele spiritual al lui Gheorghe.

Puțin timp după aceea, în 1750, Gheorghe și-a însoțit părintele spiritual la Constantinopol și, apoi, la Muntele Athos. Acolo, cei doi s-au stabilit la mănăstirea Vatopaidi, unde Gheorghe a fost călugărit și, mai târziu, a fost hirotonisit ca preot. După moartea lui Roșca, a devenit ucenic al Sfântului Paisie Velikovski la schitul Prorocului Ilie. Acolo, în 1752, Sfântul Paisie l-a tonsurat pe părintele Gheorghe în marea schimă. Doi ani după aceea, a fost hirotonisit drept călugăr ieroschim pentru comunitatea românească de la schitul Sfântului Ilie.    

                                  

În decursul șederii sale la Muntele Athos, a progresat cu mult zel către perfecțiunea spirituală. În 1763, împreună cu alți 64 de ucenici, l-a urmat pe Sfântul Paisie la mănăstirea Dragomirna din Moldova. În următorii 12 ani a slujit la mănăstire ca ieromonah și confesor. 

Când Bucovina a ajuns sub puterea Austriei romano-catolice în 1775, frații de la Dragomirna, conduși de Sfântul Paisie, s-au mutat la mănăstirea Secu. În anul 1779, Sfântul Gheorghe a mers cu Sfântul Paisie la mănăstirea Neamț, unde a trăit alți doi ani. În anul 1781, cu binecuvântarea părintelui său, s-a dus iarăși la Muntele Athos.

La revenirea sa la București, l-a întâlnit pe mitropolitul Grigorie al II-lea al Țării Românești, care era un ucenic al Sfântului Paisie și un vechi prieten al ieromonahului Macarie. După o insistentă convingere, urmată de rugăciune și postire, și o viziune a Sfântului Nicolae, a fost de acord să revitalizeze viața monahală de la mănăstirea Cernica, dedicată Sfântului Nicolae, care era în ruină de peste 30 de ani. Sarcina să era să organizeze o mănăstire în acea regiune a Țării Românești, cu un regulament cenobitic, similară mănăstirilor atonite și paisiene. 

Cu ajutorul domnitorului Țării Românești Nicolae Mavrogheni și al altor creștini, părintele Gheorghe a început să restaureze biserica principala și chiliile. Și-a dedicat mult timp perfecționării traiului spiritual al călugărilor. La mănăstire aveau loc zilnic slujbe, laolaltă cu citirea Sfintelor Scripturi și lucrărilor Sfinților Părinți ai Bisericii, iar munca era îndeplinită cu numeroase însărcinări, inclusiv prin copierea de manuscrise. Prin păstorirea sa plină de har și sacrificiu, a revitalizat viața spirituală de la mănăstirea Cernica. După numai cinci ani, comunitatea de aici a crescut la 103 călugări. 

În anul 1785, Sfântul Gheorghe s-a îmbolnăvit grav și așteptându-se la moartea sa iminentă, și-a făcut testamentul în care a prescris ordinea potrivită a traiului comunității monahale. Totuși, și-a revenit în curând și și-a continuat lucrările pastorale. 

Datorită realizărilor sale, în 1793, mitropolitul Filaret al II-lea al Țării Românești l-a trimis la mănăstirea Căldărușani. Din aprilie 1794, părintele Gheorghe a trăit alternativ în ambele mănăstiri, numind egumeni, în special în decursul absenței sale. În amândouă mănăstiri a introdus regulamentul cenobitic atonit-paisian, care includea rugăciuni de șapte ori pe zi, confesiuni frecvente, obediență și o masă comună. 

2 decembrie: Sfântul Proroc Avacum

Sfântul Gheorghe s-a ocupat de mănăstirile Cernica și Căldărușani până la finele vieții sale pământene. S-a odihnit în pace pe 3 septembrie 1806 și a fost înmormântat la mănăstirea Cernica, în fața bisericii Sfântului Lazăr. 

Sfântul Gheorghe a fost canonizat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române de pe 20-21 octombrie 2005. Anunțul final al canonizării sale a avut loc la mănăstirea Cernica, în ziua comemorării sale, pe 3 decembrie 2005. 

3 decembrie: Sfântul Proroc Sofronie