17 februarie: Sfinții Împărați Marcian și Pulheria

 Sfinții Împărați Marcian și Pulheria sunt comemorați anual pe 17 februarie. Împărăteasă a Imperiului Roman de Răsărit, Sfânta Pulheria a fost fiica cea mai mare a împăratului Arcadius, s-a născut pe 19 ianuarie 399 și a murit în anul 453. 

După moartea lui Arcadius (408), fratele ei mai tânăr, Teodosiu al II-lea, pe atunci în vârstă de numai 7 ani, a devenit împărat sub tutela lui Antimus. Pulheria s-a maturizat devreme și a avut mari abilități administrative. Curând, a avut o influență benefică asupra tânărului împărat. Pe 4 iulie 414, ea a fost proclamată Augusta (împărăteasă) de către senat, și a fost numită regentă a fratelui său. A făcut un jurământ de feciorie și și-a convins surorile să facă același lucru, palatul imperial devenind astfel aproape o mănăstire. În același timp, ea și-a îndeplinit îndatoririle de conducător, împreună cu fratele său, circa zece ani. După căsătoria, aranjată de Pulheria, a lui Teodosiu al II-lea cu Eudoxia, noua împărăteasă a căutat să slăbească influența Pulheriei asupra împăratului și, cu ajutorul unor curteni, a reușit pentru un timp acest lucru.   

                                   

Cu toate astea, Pulheria a avut întotdeauna o poziție puternică la curte, pe care și-a folosit-o în sprijinul ortodoxiei ecleziastice, așa cum a demonstrat opoziția sa față de doctrinele lui Nestorius și Eutihie. Sfântul Chiril i-a trimis Pulheriei lucrarea lui, "De fide ad Pulcheriam”,  și i-a scris din partea adevăratei doctrine a bisericii, pe care ea a susținut-o cu neclintire. Teodosiu a fost influențat de Nestorius, în defavoarea lui Chiril, pe care l-a acuzat că făcuse apel la cele două împărătese. Pulheriei, totuși, nu i-a scăzut determinarea de a lucra contra lui Nestorius și a convinge împăratul să fie de partea grupului lui Chiril care era favorit în formarea Sinodului de la Efes. Nu este nici o îndoială că recunoașterea împăratului a condamnării lui Nestorius a fost în mare măsură datorată Pulheriei. Drept urmare, nestorienii au scornit calomnii grave despre ea. În 446, intrigile curții au obligat-o să părăsească palatul imperial și să se retragă într-o suburbie din Constantinopol, unde a dus un trai monastic. Atunci când împărăteasa Eudoxia s-a dus la Ierusalim, Pulheria s-a întors la curte (449). După moartea împăratului (28 iulie 450), ea a fost proclamată împărăteasă și, apoi, s-a căsătorit cu abilul general Marcian, cu condiția, totuși, ca jurământul său de feciorie să fie respectat. La porunca ei, Marcian a fost proclamat Augustus. 

În acest timp, la Constantinopol, Eutihie și-a anunțat erezia unității naturilor lui Hristos, față de care și-au exprimat opoziția atât patriarhul Flavian, cât și papa Leon I. Pe 13 iunie 449, papa le-a scris Pulheriei și lui Teodosiu, cerându-le să pună capăt noii erezii. Au urmat alte nouă scrisori. Teodosiu al II-lea a confirmat deciziile Sinodului Hoților de la Efes (449) și papa, care le respinsese, a căutat să aducă împăratul înapoi la opiniile ortodoxe. Pe 13 octombrie 440, el le-a scris din nou împăratului și Pulheriei, cerându-i celei de-a doua ajutor. Arhidiaconul roman Ilarie le-a scris, de asemeni, în același sens și, la cererea lui Leon, împăratul Valentinian al II-lea al Imperiului de Apus, le-a trimis și el epistole lui Teodosiu și Pulheriei. O altă scrisoare către Pulheria a fost expediată de Leon pe 16 iulie 450. După moartea lui Teodosiu, circumstanțele s-au schimbat dintr-o dată. Marcian și Pulheria i-au scris lui Leon. Pulheria l-a informat pe papă că patriarhul Anatolius își exprimase aprobarea și semnase scrisoarea către Flavian în privința celor două naturi ale lui Hristos. 

17 februarie: Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron

Ea i-a cerut papei să facă știut dacă va participa personal la sinodul care fusese convocat. Împărăteasa a avut un rol important în Sinodul de la Calcedonia (451) și, împreună cu împăratul Marcian, a participat la a șasea sesiune a acestuia (24 octombrie 451). Leon i-a scris Pulheriei într-o epistolă din 13 aprilie 451 că atât erezia nestoriană, cât și cea eutihista fuseseră suprimate grație mai ales eforturilor ei. Pulheria nu a arătat mai puțin zel în promovarea altor interese ale bisericii. A construit trei biserici la Constantinopol în onoarea Maicii Domnului, una, foarte frumoasă,  fiind înălțată după condamnarea ereziei nestoriene. În alte locuri, ea a clădit, de asemeni, biserici, spitale, case pentru pelerini și a dat daruri bogate unor diverse biserici. A obținut oasele Sfântului Ioan Gură de Aur, care murise în exil, le-a adus înapoi la Constantinopol și le-a îngropat în biserica Apostolilor pe 27 ianuarie 438. Pulheria a regăsit moaștele celor 40 de mucenici din Sevasta, aflate în apropiere de Constantinopol. 

17 februarie: Sfânta Mariamna