Mitul despre Blajini și Paștele Blajinilor

 În folclorul mitologic străvechi al românilor, Blajinii, numiți și Urici sau Rohmani, au reprezentat una din rasele ivite pe pământ grație Creatorului Fărtat. Fârtatul a adus pe lume mai întâi Căpcăunii, apoi Uriașii și, după aceea, Oamenii și Blajinii (făpturi scunde, de o șchioapă). 

A distrus concomitent primele două specii din cauza răutățîi lor, Uriașii fiind eliminați și cu ajutorul Oamenilor și Uricilor. Apoi, Uricii ori Blajinii s-au retras la marginile pământului, după stâlpii cerurilor (pe care voiau să ii dărâme Uriașii), în ostroavele Apei Sâmbetei. În locul ăsta, ei ar aștepta, potrivit mitului, dispariția omenirii, pentru a o înlocui și a pune stăpânire peste pământ.      

Termenul de "Blajini" face referire la natura evlavioasă a acestora sau la "abioi" ori "homines religiosi". Erau numiți și "albi", datorită gradului lor înalt de puritate și spiritualitate. Unii au considerat că numele de "Rohmani" ar fi derivat din cel de "brahmani", adică "oameni sfinți". 

Oricum, tărâmul locuit de Urici, de lângă Apa Sâmbetei, ar fi reprezentat o insulă ideală, asemeni, Insulelor Fericiților din antichitatea antică, în care aceștia ar fi dus un trăi fericit, nelumesc, fără a avea nevoie nici de mâncare, nici de straie  ori case. Aici, Blajinii s-ar fi preocupat numai de posturi și rugăciuni. Aveau menirea de a ajuta sufletele morților să ajungă pe lumea cealaltă, înfrângand toate piedicile puse în cale de Vămile Văzduhului sau Apei Sâmbetei (Apa morților). 

Tocmai de aceea, aceste personaje mitice au ajuns să fie celebrate într-o sărbătoare românească numită Paștele Blajinilor ori Paștele Rohmanilor. S-a ajuns, astfel, la sărbătoarea pascală din prima luni de după Duminica Tomei, ce a fost apoi cunoscută ca Lunea Morților ori Paștele Morților / Blajinilor. 

În acest mod, s-a instalat tradiția ca femeile să se ducă de Paștele Blajinilor la cimitir, pentru a boci pste morminte, a da de pomană peste acestea ouă roșii și cozonaci sau colăcei, cu care să se înfrupte și morții ori blajinii de aceste bunătăți și a se arată că nu au fost uitați de cei vii. 

Sursă principala: Romulus Vulcănescu - Mitologie română 

Paștele Blajinilor- Paștele Morților - Tradiții, obiceiuri și superstiții