1 mai: Sfântul Cuvios Mucenic Eftimie

 Comemorat pe 1 mai, Sfântul Cuvios Mucenic Eftimie s-a născut în Demitsana din Peloponez. Părinții săi au fost Panagiotes și Maria, și i s-a dat la botez numele de Eleuterie. Eleuterie a fost cel mai mic din cei cinci copii ai familiei (ceilalți fiind Gheorghe, Hristos, Ioan și Caterina). 

După ce au urmat școala din Demetsana, Eleuterie și Ioan au călătorit la Constantinopol, pentru a studia la Academia Patriarhală. Mai târziu, ei au mers la Iași, în România, unde tatăl și frații lor aveau afaceri. La câtăva vreme după aceea, Eleuterie s-a decis să se ducă la Muntele Athos, pentru a deveni călugăr. Din pricina războiului dintre Rusia și Turcia, a fost capabil să ajungă numai la București. Acolo, a locuit cu consulul francez și, apoi, cu un angajat al consulului rus.   

                      

Eleuterie a început să ducă un trai de plăceri, alungându-și din minte gândurile despre viața monahală. Când războiul s-a încheiat, Eleuterie și-a făcut drum către Constantinopol, în compania unor musulmani. Astfel, a renunțat la ortodoxie și a aderat la islamism. A fost circumscris și i s-a dat numele de Reschid. Curând, conștiința a început să-l chinuie din cauza negării sale a lui Hristos. Ceilalți musulmani au observat o schimbare a atitudinii sale, așa că i-au restricționat libertatea de mișcare și l-au supravegheat cu mare atenție. 

Într-o zi, Eleuterie a fost văzut purtând o cruce, iar ceilalți l-au reclamat stăpânului casei, Efendi Rais. Stăpânul l-a favorizat pe Eleuterie, ceea ce a stârnit invidia altora. El le-a spus acestora că era încă prea devreme pentru Eleuterie să se detașeze de obiceiurile sale creștine. 

Efendi Rais și cei din casa lui au călătorit la Adrianopol, ajungând acolo într-o zi de sâmbătă. Mitropolitul Chiril, care apoi a ajuns patriarh de Constantinopol, slujea vecernicia într-una din bisericile orașului. Eleuterie a pretins că avea de transmis scrisori mitropolitului Chiril, însă acesta a trimis pe altcineva să le primească. Când Eleuterie i-a zis acestui om că voia haine creștine, el a devenit suspicios și l-a dat afară. 

Înapoi la Constantinopol, Efendi Rais i-a dat lui Eleuterie cadouri scumpe, sperând să-l influențeze să rămână musulman. Totuși, Eleuterie s-a rugat lui Dumnezeu să îi îngăduiască să evadeze. Cu prima ocazie, a fugit, căutând un preot din Peloponez care trăia în apropierea patriarhiei. După ce i-a spus povestea sa, Eleuterie i-a cerut preotului să-l ajute să scape de îngrădirea sa musulmană. Preotul a refuzat să-l sprijine, temându-se de represalii. I-a dat niște sfaturi lui Eleuterie și l-a gonit de la el. 

Cu un ajutor al ambasadei rusești, Eleuterie s-a îmbarcat pe un vas și a navigat la Muntele Athos. La marea lavră de acolo, Eleuterie a fost botezat și primit înapoi în biserica ortodoxă. Astfel, a devenit un călugăr cu numele de Eftimie. 

Eftimie a citit cartea "Noul martilogiu" a Sfântului Nicodim (14 iulie), și a fost inspirat de exemplul noilor mucenici. Apoi, a fost cuprins de năzuința de a-și "șterge" apostazia cu sângele muceniciei. 

Sfântul Eftimie a mers la Constantinopol împreună cu un călugăr pe nume Grigorie, și a sosit acolo pe 19 martie 1814. Câteva zile mai târziu, de Florii, a primit sfânta împărtășanie. Dându-și jos straiul monahal, s-a îmbrăcat ca un musulman și s-a dus în palatul marelui vizir, Pașa Rusud. Ținând frunze de palmier în mâinile sale, Sfântul Eftimie a mărturisit că era creștin și că voia să moară pentru Hristos. A denunțat ca falsități pe Mohamed și religie musulmană, apoi și-a călcat în picioare turbanul pe care-l avusese pe cap, ceea ce l-a făcut pe vizir să creadă că era fie beat, fie nebun. 

Bravul războinic al lui Hristos l-a asigurat pe vizir că era în toate mințile sale și că nu era beat. Eftimie a fost aruncat într-o celulă întunecată și a fost legat cu lanțuri. După aceea, vizirul a încercat să-l convingă, cu flatări și promisiuni de avere,  să revină la credința musulmană. Sfântul a declarat cu fermitate că islamismul era o religie bazată pe minciună și că nu se va dezice de Hristos indiferent dacă era torturat sau ucis. 

Marele vizir a poruncit că Sfântul să fie bătut și readus în pușcărie. După trei ore, Sfântul Eftimie a fost adus înaintea lui Pașa Rusud, care i-a spus, "Te-ai mai gândit, ori rămâi încăpățânat?" 

Eftimie i-a raspuns, "Există numai o singură credință adevărată, cea a creștinilor ortodocși. Cum aș putea crede în falsul profet Mohamed?" 

Vizirul și-a dat seama că nu-l va putea niciodată convinge pe Eftimie să se întoarcă la islamism, așa că a ordonat să fie omorât cu sabia. Când călăul a încercat să lege mâinile Sfântului, acesta i-a zis, "Am venit aici voluntar, așa că nu este necesar să-mi legi mâinile. Îngăduie-mi să îmi întâlnesc moartea nelegat". 

1 mai: Sfânta Cuvioasă Isidora

Sfântului Eftimie i s-a permis să se ducă la locul execuției fără a fi legat la mâini. A mers bucuros și netemător, ținând o cruce în mâna sa dreapta, și frunze de palmier în cea stângă. Când au ajuns la acel loc, Sfântul Eftimie s-a poziționat către răsărit și a început să se roage. I-a mulțumit lui Dumnezeu că-l găsise vrednic de mucenicie. De asemeni, s-a rugat pentru familia sa și prietenii săi, cerându-i lui Dumnezeu să îi mântuiască pe toți. 

După aceea, Sfântul Eftimie a sărutat crucea sa, a îngenuncheat și și-a aplecat gâtul. Călăul i-a dat o lovitură puternică cu sabia, dar aceasta nu l-a decapitat. Călăul a lovit iarăși, și din nou a eșuat să-l ucidă. În cele din urmă, a luat un cuțit și i-a tăiat beregata Sfântului. 

Sfântul Eftimie a fost omorât la prânz pe 22 martie 1814, la Constantinopol, câștigându-și astfel un loc în împărăția cerească. Capul Sfântului Eftimie se află la mănăstirea Sfântului Pantelimon de la Muntele Athos. 

1 mai: Sfântul Prooroc Ieremia