Mitul despre râul Styx

 În mitologia grecească, Styx a fost unul din principalele râuri care trecea prin lumea subpământeană. Conform legendei, barcagiul Charon purta sufletele celor morți peste Styx, de pe pământ către tărâmul decedaților. 

Râul a fost numit după fiica cea mai mare a titanilor Oceanus și Tethys, care trăiau într-un palat din apropierea marginii tarâmului subteran.     

                             

Ea s-a măritat cu titanul Pallas și a avut cu acesta patru copii: Puterea, Forța, Zelul și Victoria. Styx și odraslele sale au dat ajutor lui Zeus și zeilor olimpieni să câștige în bătălia contra titanilor pentru stăpânirea universului. Drept urmare, ca răsplată, Zeus a poruncit ca un jurământ făcut lângă apele râului Styx să nu poată fi niciodată încălcat, nici măcar de un zeu. Orice zeitate care nu respectă un astfel de jurământ intra într-o stare asemănătoare comei vreme de un an și era alungat din compania celorlalți zei încă nouă ani. 

Grecii antici identificau râul Styx cu unul al unui munte din tărâmul Arcadia. Ei credeau că apa acestuia era otrăvitoare și putea fi ținută numai într-o cupă făcută din copita unui cal sau măgar. 

Mitul lui Orfeu