13 august: Sfântul Cuvios Dorotei din Gaza

 Celebrat pe 13 august, Sfântul Cuvios Dorotei a trăit la finele secolului al VI-lea și debutul secolului al VII-lea. A fost un ucenic al Sfinților Cuvioși Varsanufie cel Mare și Ioan din Gaza (6 februarie). 

În tinerețe, Sfântul Dorotei a studiat cu sârguință științele laice, descriindu-se pe el însuși ca un iubitor al lecturii, decât ca unul al companiei prietenilor. Se pierdea atât de mult în citirea cărților, încât uita să se mai odihnească și să mai mănânce. Își lua o scurtă pauză numai la vecernicie, după care revenea la citit până la miezul nopții. În acest fel, Sfântul Dorotei a acumulat o vastă cunoaștere și și-a dezvoltat darul natural de a mânui cuvintele. 

                                        

13 august: Sfântul Cuvios Dorotei din Gaza

La o vârstă timpurie, când a intrat într-o mănăstire, și-a spus, "Dacă pentru darul vorbirii publice este nevoie de o atât de mare reziliență și fervoare în a acumula complet arta citirii, de câtă mai multă este nevoie pentru a atinge întru totul virtutea!" Modelul său pentru o viață de virtute a fost inspirat de regulile Sfântului Vasile cel Mare. . A înțeles că în lume este foarte greu să se progreseze în virtute și, de aceea, a preferat un trai monahal. 

Înainte de a intra la mănăstire Sfântului Serid de la Tawatha, s-a predat întru supunere totală Sfântului Ioan Prorocul, cerându-i îndrumare în orice privință. Forțându-se să atingă virtutea, a reușit să facă asta. Mai târziu, a explicat, "Păcatul nu are nici existență, nici substanță proprie, ci este adus în existență de propria noastră nepăsare, și, prin corecția noastră, este distrus și își pierde existența. Virtutea sau viciul sunt formate în suflet de acțiuni repetate. Când îndeplinim ceea ce este bun, generăm pentru noi înșine un obicei al virtuții, ne asumăm o stare potrivită naturii noastre, ne întoarcem la o stare de sănătate. Viciul este străîn pentru noi, ceva nenatural. Un om cu o singură pasiune, transformată într-un obicei, este sortit pedepsei. Trebuie să continuăm să luptăm și să ne rugăm lui Dumnezeu zi și noapte ca nu cumva să picăm în ispită". 

În mănăstire, Sfântul Dorotei a ascuns defectele tovarășilor săi călugări cu dragoste, fiind persecutat de ei din pricina invidiei. Aceștia își scuturau rogojinile și își aruncau gunoiul în fața chiliei sale, până ce devenise infestată cu muște și insecte înțepătoare, multe putând să-l omoare. Dimineața, se descoperea acoperit de mușcături de insecte. El, însă, a îndurat totul cu răbdare, chiar dacă era chinuit. Cât a trăit acolo, vreme de nouă ani, nu a adresat vreun cuvânt ofensiv nimănui ci, mai curând, s-a bucurat că era tratat aspru și a rămas în marea sa umilință. 

Ava Serido i-a încredințat sarcina de a oferi ospitalitate vizitatorilor. Acest lucru i-a solicitat întreaga atenție noapte și zi, făcându-l să se îmbolnăvească din cauza lipsei de odihnă. Nu a încetat să îndure totul cu răbdare și sârguință. Obediența sa următoare a fost să conducă infirmeria, întrucât mulți frații fuseseră loviți de boală. Chiar dacă avea numeroase ajutoare, abia putea face față greutăților muncii sale. Sfântul Dorotei a devenit un model al iubirii pentru vecin, tratandu-și toții frații cu orice aveau nevoie. Reputația sa a creascut atât de mult, încât toții călugării veneau la el pentru a-i cere sfat și îndrumare. 

13 august: Sfântul Tihon de Zadonsk

Sfântul Dorotei s-a considerat întotdeauna a fi norocos că ducea un trai cenobit pentru a-și sluji învățătorul, Sfântul Ioan Prorocul. Când Ava Ioan a devenit bolnav, Sfântului Dorotei i s-a poruncit să se îngrijească de Ava Barsanufie. Dorotei a zis, "Am sărutat din afară ușile chiliei sale cu același simțământ cu care cineva vine să se închine Sfintei Cruci, și cu atât mai mult am fost fericit să îl slujesc". Vrând să ducă un mod de viață mai isihastic sub stimularea sfinților părinți Barsanufie, Ioan și Serido, Dosotei l-a consultat pe Barsanufie despre cum să se dedice rugaciunlor sale și să obțină o eliberare de la îndatoririle sale de la infirmerie. 

După moartea Sfinților Ioan și Serido, Barsnafutie cel Mare s-a izolat cu totul în chilia sa. De aceea, Sfântul Dorotei și-a părăsit secluziunea, a adunat mulți ucenici, ajungând astfel stareț al mănăstirii. Este probabil că în acea vreme să-și fi conceput "Discursurile" care au fost auzite și consemnate de aceștia. Această operă este considerată una din cele mai mari comori creștine, răspunzând la întrebări existențiale majore, ajutând și inspirând creștinii să ducă o viață pe placul Domnului. Și având și el un trai mulțumitor în ochii lui Dumnezeu, Sfântul Dorotei s-a odihnit în pace. 

13 august: Mutarea moaștelor Sfântului Cuvios Maxim Mărturisitorul