3 august: Sfânta Cuvioasă Teodora din Tesalonic

  Prăznuită pe 3 august, Sfânta Cuvioasă Teodora s-a născut în satul Paliochora, de pe insula Aegina, în anul 812. A fost al treilea copil al preotului Antonie și al soției sale, Hrisanta, iar la botez i s-a dat numele de Agapi. Încă de mică, mama sa a murit, și tatăl său și-a dat copiii pentru a fi crescuți de rude. Fratele ei a devenit diacon, iar sora sa a ajuns să fie o călugăriță într-o mănăstire locală. Tatăl lui Agapi a logodit-o de la vârsta de șapte ani cu un tânăr virtuos și pios pe nume Teodorin. 

În acea vreme, insula egeeană a fost invadată de pirații saraceeni. Acest lucru i-a determinat pe Agapi, logodnicul ei și tatăl său să plece din Paliochora și să se ducă la Tesalonic. Acolo, după ce a ajuns la vârsta cuvenită, s-a măritat cu Teodorin.         

                            

3 august: Sfânta Cuvioasă Teodora din Tesalonic

 

În căsătoria sa, a dat naștere la trei copii, însă a supraviețuit numai fiica sa dintâi, născută în 829-830. Pierderea celor doi copii a făcut-o pe Agapi să cadă în depresie, și i-a cerut soțului său să o lase își dedice fiica Domnului, în speranța că va purta mai mulți prunci cu binecuvântarea lui Dumnezeu. Atunci când fiica lor a avut șapte ani, s-au hotărât să o ducă la mănăstirea Sfântului Luca Evanghelistul, unde fetei i s-a dat numele de Teopisti de către stareța Ecaterina. 

La vârsta de 25 de ani, Agapi a devenit văduvă. Și-a împărțit imediat bunurile celor săraci și a devenit călugăriță la mănăstirea Sfântului Ștefan din Tesalonic, unde a primit numele de Teodora. A trăit acolo 55 de ani, din 1837 până la moartea sa, în 892, ducând un trai strict de ascetism, umilință și supunere. 

Stareța sa, Ana, era o adeptă a credinței împotriva iconoclaștilor. A admirat-o pe Teodora, și a învățat-o cum primească binecuvântare pentru orice lucrare pe care și-o asuma. 

S-a întâmplat ca, la un moment dat, stareța Ecaterina să moară, iar Teopisti a sosit să trăiască împreună cu mama sa în aceeași chilie, la mănăstirea Sfântului Ștefan. Ducându-și traiul în mod cenobitic la fel ca și fata sa, Teodorei i-a fost greu să își nege dragostea maternă pentru ea, care acum purta haine zdrențuite și era slabă din cauza postirii și ascetismului său. Stareța Ana, văzând această afecțiune și condamnând-o, le-a pedepsit pe ambele femei la 15 ani de tăcere între ele. Cele două au locuit în continuare în aceeași chilie, îndeplinind aceleași îndatoriri pentru mănăstire. După cei 15 ani, pedeapsa lor a luat sfârșit. 

Odată, pe când un ceainic fierbea pe podeaua pe care dormea, Teodora și-a mutat rogojina fără să o anunțe pe stareță. Drept penalizare pentru aparenta să nesupunere, Teodora a trebuit să își petreacă noaptea în curte, stând pe călcâie în timpul unei vijelii cu zăpadă. Acest lucru s-a dovedit a o ilumina, întrucât, pe când credea că îngheța, a fost încălzită de prezența lui Dumnezeu. O altă călugăriță a zărit un halou de lumină coborând asupra Teodorei și încoronând-o în vreme ce era îngenuncheată. 

Adeseori, Teodora a auzit cântări îngerești în mănăstire, alături de Teopisti. Datorită virtuții sale și a felul său sfânt de trăi, un arhimandrit pe nume Ioan i-a arătat o mare admirație și a vrut să o numească stareță a unei alte mănăstiri, însă ea a refuzat. A preferat să își continue viața de străduințe din propria sa mănăstire. 

Când maica Teodora a avut 56 de ani, stareța Ana, fiind avansată în vârstă, a renunțat la poziția sa, iar maica Teopisti a ajuns să fie conducătoarea mănăstirii, în anul 868. Astfel, fiica Teodorei a devenit mama sa spirituală. Între timp, Ana s-a împiedicat și a căzut, fracturându-și coapsa. A fost țintuită la pat vreme de patru ani, iar Teodora a avut grijă de ea în tot acest timp. Când Ana a fost afectată de nebunie în decurs de trei ani, Teodora a îngrijit-o, de asemeni, ca și cum ar fi fost propria sa mama. În schimb, nefiind în toate mințile, Ana a insultat-o și a bătut-o. În cele din urmă, Ana s-a oodihnit întru Domnul la vârsta de 120 de ani, când Teodora avea 68 de ani. 

Atunci când Teodora a împlinit 75 de ani, a devenit prea slăbită din cauza numeroșilor ani de strict ascetism. Totuși, a continuat să lucreze pe cât îi stătea în putință. Pe 5 august 892 s-a îmbolnăvit și a fost înștiințată divin de apropiatul ei sfârșit. În ultima sa zi de viață, pe 29 august 892, a căutat să primească Sfintele Taine, apoi, în vreme ce era întinsă pe pat, și-a pus mâinile pe piept, și-a închis ochii și și-a dat sufletul Domnului, la vârsta de 80 de ani. 

La funeraliile sale, s-a observat că fața să îmbătrânita, ridată și neatractivă, a devenit bucuroasă și frumoasă, fără vreo urmă de rîd. Apoi fața sa a fost strălucitoare și zâmbitoare. Din moaștele sale sfinte s-a înălțat un parfum dulce, divin. Imediat după aceea, moaștele ei au început să facă minuni pentru cei care soseau și îi ofereau un ultim sărut, și erau afectați de boli. A fost înmormântată în ziua odihnei sale. 

Fiica sa, Teopasti, care o iubise, a pus șapte preoți să slujească zilnic prin rotație Sfânta Liturghie în următoarele 40 de zile de după moartea sa, la mormântul ei. 

Un felinar de veghe, suspendat deasupra locului de îngropăciune al Sfintei Teodora, a rămas în mod miraculos aprins, chiar fără a mai  avea ulei. Acest lucru a servit la amplificarea renumelui de făcătoare de minuni în lume a Sfintei. 

Într-o lună după aceea, s-a căutat să se facă o icoană  a Sfintei Teodora în beneficiul bisericii care-i conținea moaștele, și a fost ales pentru această lucrare un pictor pe nume Ioan. Fără a cunoaște vreo descriere a Sfintei și, bazându-se numai pe viziunile lui din vise, acesta a pictat cu exactitate imaginea Sfintei Teodora. Sfânta Teodora este , de obicei, înfățișată într-o manieră tinerească, așa cum a fost reprezentată timpuriu și este prezentă și astăzi  în biserica Hagia Sofia din Tesalonic. Icoana pictată de Ioan a difuzat, de asemeni, dulcea mireasmă din palma dreapta a Sfintei, cu puterile sale vindecătoare. 

În august 893, mănăstirea Sfântului Ștefan a fost redenumită mănăstirea Sfintei Teodora. În 1430, când Tesalonicul a fost capturat de turci, aceștia au intrat în mănăstire și au tăiat în bucăți moaștele Sfintei Teodora. Cu toate astea, au fost duse într-o moschee. Au rămas în una din trei mănăstiri din Tesalonic, având peste 200 de măicuțe. În limba turcă, a ajuns să fie numită Kizlar Manastir (mănăstirea pentru fete), în una dintre cele 12 vecinătăți creștine ale orașului. În 1917, un incendiu a distrus  catoliconul mănăstirii. Singura clădire care a scăpat de foc a fost clopotnița. În 1935, a fost clădită o nouă biserică lângă ruinele celei vechi. În anl 1974, a devenit o mănăstire pentru călugări. În 1989,  în zona mănăstirii a fost inaugurat Centrul de Studii Hagiografice. A avut cinci dependințe: biserica Sfântului Antonie, capela Sfântului Nicolae din Tranos, biserica Sfântului Pantelimon, capela Panagia Eleousa, și biserica Sfântului David.

 

3 august: Sfântul Cuvios Isaachie

În prezent, moaștele Sfintei Teodora se află în capela Hagia Sofia din Tesalonic, și părți ale acestora în biserica Tuturor Sfinților din Aegina. 

Sfintele Teodora și Teopisti au avut celebrarea pe 29 august dar, din cauza strictei postiri în onoarea Decapitării Sfântului Ioan Inaintemergătorul, sărbătorirea lor are loc anual pe 3 august. 

3 august: Sfânta Mironosiță Salomeea