Superstiții despre dafin

 Dafinul sau laurul (Laurus nobilis) a fost un arbore sacru al lui Apollo în Grecia antică și un simbol al victoriei și onoarei. Campionii purtau cununi din laur pentru a le semnifica succesul. 

Dafinul era, totodată, considerat a fi de nepătruns de către fulgere, întrucât Apollo îi învinsese pe Ciclopi, creatorii fulgerului.      

                                 

Superstiții despre dafin  

În vremea romanilor, Pliniu, Tiberius și alți împărați au purtat frunze de laur ca amulete protectoare. În mitologia grecească, nimfa Daphne a fost transformată într-un arbore de laur pentru a fi apărată de un viol. În Grecia de astăzi, frunzele de dafin sunt încă numite "daphne". 

Copacii de laur erau crezuți  a avea un rol protector față de orice rău se abătea asupra unei case. Frunzele de laur au fost văzute și ca amulete ori au au fost puse sub perne pentru a induce vise profetice. 

În folclorul antic și cel medieval, laurul era apreciat ca a respinge vrajitoriile, spiritele rele și chiar diavolul. În Suedia, exista credința că nici răul, nici boala nu ar infestă un loc unde se afla un arbore de dafin. Din același motiv, romanii denumeau laurul "planta bunilor îngeri". 

Bolognezii aruncau în foc frunze de laur. Dacă ele pocneau în flăcări se anunța o recolta bună. La fel, se spunea că frunze de dafin puse în foc vesteau noroc în viață dacă plesneau violent în flăcări. 

O frunză de dafin ținută în gură se zicea că îndepărta ghinionul. Nu întâmplător, marea scriitoare franceză  Madame de Stăël nu apărea niciodată în societate fără a avea o frunză de dafin în gură ori mâna sa. 

Frunze de dafin erau puse într-un portofel în zone din Mediterana până în Africa de Sud, , astfel încât să nu dispară banii din acesta. Scrierea unor obiective financiare pe frunze de laur și, apoi, arderea acestora, permitea ca fumul produs în acest fel să poarte intențiile către univers! Purificarea unui mic bol cu monedă cu o frunză  de dafin sub lumina lunii pline, se spunea că asigura prosperitatea și atragerea unor oportunități financiare. 

În lucrarea sa "Basmele românilor", Lazăr Șăineanu a pomenit despre povestea "Fata din dafin". În aceasta, o domniță năzuiește atât de tare să aibă un copil încât s-ar mulțumi in locul lui și cu o crenguță ori o frunză de dafin. Dorința i se îndeplinește și, dintr-un arbore de dafin, se ivește Dafina, o fată de o mare frumusețe care viețuiește înlăuntrul copacului de laur sau în preajma acestuia. Un tânăr prinț ori vânător îi află secretul și se îndrăgostește de ea însă, silit de împrejurări o părăsește. Dafina reușește, totuși, să își regăsească iubitul chiar în ziua nunții lui cu o altă femeie, și cei doi se bucură apoi de o fericire fără margini. 

În același timp, la români, pe 7 ianuarie,  se zicea că în tinerețe Simion cel Nebun ar fi mâncat laur și, de pe atunci, ar fi fost nebun și sfânt. 

Surse:

- Richard Webster: The Encyclopedia of Superstitions

- C. M. Stevans, Cora Linn Daniels: Encyclopædia of Superstitions, Folklore, and the Occult Sciences of the World

- Lazăr Șăineanu: Basmele românilor

- Antoaneta Olteanu: Calendarele Poporului Român 

Plantele în mitologie