Superstiții despre cărbune
Cuprins
⦁ Superstiții generale despre cărbune
⦁ Cărbunele, hoțîi, marinari și copiii obraznici
⦁ Superstițîi românești despre cărbune, inclusiv despre căsătorie și mari sărbători din tot anul
Cărbunii au fost considerați norocoși, datorită asocierii lor cu focul. Până de curând, oamenii purtau ca talisman un mic cărbune asupra lor.
În secolul al XIX-lea, hoții aveau asupra lor un cărbune, crezând că îi va ajută să nu fie prinși. Asemănător, marinarii puratu cu ei o bucățică de cărbune, astfel încât să nu se înece. Aceștia au aveau credință că un cărbune găsit pe o plajă era cea mai eficientă formă de a fi protejați din acest punct de vedere.
În superstițîi europene, fetele puneau câte un cărbune sub perna lor, pentru a-și visa viitorul soț. Dacă cineva găsea o bucată de cărbune pe când mergea, își punea o dorință și, pentru ca acesta să fie îndeplinită, era necesar să ia cărbunele și să-l ducă la casa sa.
Într-o altă credință, pentru a ține țânțarii departe de tine, era necesar să îți freci niște cărbune în spatele urechilor. Pe de altă parte, fuieratul într-o mînă de cărbune atrăgea ghinionul.
![]() |
| Superstițîi despre cărbune |
În Irlanda, cărbune aflat în casă sau în jurul acesteia în Ajunul Anului Nou asigura prosperitate și avere în anul ce venea.
Pe de altă parte, o bucată de cărbune dată unui copil obraznic a reprezentat o tradiție de secole în folclorul european. În Olanda, în secolul al XVI-lea, copii așezau saboți de lemn (mai târziu, ciorapi) lângă cămin, pentru a primi în ei cadouri de la personaje precum Sfântul Nicolae. Deoarece cărbunele era esențial pentru încălzirea din vremea iernii, o bucată din acesta reprezenta un semn simbolic pentru copiii care trebuiau să-și îmbunătățească comportamentul. În părți din Austria, Ungaria și Croația, Sfântul Nicolae îl avea drept tovarăș pe Krampus, un personaj încornorat, care dăruia cărbune micuților pentru a-i disciplina. În Italia, de Crăciun, vrăjitoarea La Befana zbura pe o matură, lăsându-le daruri copiilor buni, și cărbune celor răi.
Superstiții românești despre cărbune
În Bucovina, dacă atunci când se făcea focul în sobă, din aceasta sarea un cărbune, se vestea apariția unui oaspete răuvoitor (cu inima rea).
În unele regiuni din România, se puneau noaptea trei cărbuni în donița din care se bea apă, astfel încât să nu se "lipească" ceva (vreun dun necurat) de aceasta.
În Suceava, nu se așezau tăciuni sub vasul în care se încălzea apa pentru spălatul mortului, întrucât, în acest fel, se încălzea și apa pentru morți viitori din familie.
Tot la suceveni, cuiva care cerea cărbuni, aceștia i seî nmânau peste pragul ușii, astfel încât unui copil mic din casă să nu i se fure somnul. De asemeni, în Suceava, o fată nemăritată care voia să fie pe placul unui anumit flăcău, întorcea o oală cu fundul în sus, și punea pe ea câțiva cărbuni.
În Iași, ca să nu dea naștere unor copii cu bube, femeilor însărcinate li se interzicea să dea cărbuni aprinși altora.
În Vâlcea, cineva care vedea pentru prima oară, într-o primăvară, o rândunică, trebuia să caute în pământ, sub talpa piciorului său drept, trei cărbuni ce ajutau la vindecarea frigurilor.
În Țara Oltului, când un copil avea un atac de epilepsie, să săpa în locul unde fusese afectat, apoi se luau cărbunii aflați acolo, care, alături de hainele celui mic, se duceau la o răspântie ori la o fântână sfințită, fiind lăsate sau îngropate în acea locație; alternativ, hsinele erau arse, iar cărbunii erau aruncați pe o apă curgătoare, pentru ca apele să ia răul cu ele.
În regiunea Sucevei, când se lua tăciuni de la un vecin, era de bun augur să se lase un cărbune mai vechi în vatră. În zona Galațiului, când cineva primea cărbuni de la o persoană, era bine să nu o lase pe aceasta să îi aprindă.
În Suceava, apa în care se stingeau cărbunii era recomandată ca un lec pentru deochi. În Muntenia, cu ocazia descântecului pentru deochi, se cufundau, unul câte unul, trei cărbuni aprinși în apă; în eventualitatea că tăciunii ajungeau la fundul vasului, însemna că cel suferind era deocheat; dacă aceștia pluteau la suprafața apei, se anticipa că cel bolnav se va însănătoși.
În zona Tecuciului, în caz că preotului îi cădea cărbune din cădelniță în decursul slujbei pentru un mort, se zicea că, în curând, va muri un alt membru al familiei celui care pierise. În același timp, în Muntenia, se spunea că nu trebuiau să fie lăsați cărbuni după o tămâiere peste un mormânt recent, pentru ca sufletul mortului să nu fie îngreunati de aceștia.
În ziua a doua după lăsatul secului nu se scotea afară din casă gunoiul, ca să nu vină lupoaica pentru a fura cărbunii.
Drăgaica
Pe 24 iunie, în ziua de Drăgaică, se performa descantecul de întors inima unuia către altul, de risipire a vrajbei dintre aceștia și reintroducere a bunei înțelegeri între ei. Pentru descântec, se scoteau din vatra nouă cărbuni aprinși, și se punea peste ei, cu gura în jos, o ulcică. Peste ulcică se așezau alți trei cărbuni aprinși, și se spunea: "Eu voi întoarce ulcica asta și ulcica întoarce vatra, și vatra întoarce soba, și soba întoarce grinzile cu horna, și grinzile întorc podelele, leațurile și șindrilele, șindrilele întorc crângurile și crângurile întorc pe Sf. Spiridon, și pe Sânziene, și Maica Domnului să întoarcă inimile celor împricinați unul asupra altuia, Cu cugete și cu dragoste să se împaciuiască!" Cărbunii de pe fundul ulcelei care se stinseseră sau prinseseră cenușă în timpul rostirii de trei ori a descântecului se muiau cu apă neîncepută. Din acea apă beau câte o parte cei învrăjbiți, iar cu restul cei doi se spălau pe față și își stropeau hainele. Cărbunii de sub ulcică intruchipau dușmanii și duhurile rele care învrajbeau oamenii și, din acest motiv se puneau pe jos lângă ușă, erau călcați în picioare și apoi erau aruncați la gunoi.
Sfântul Dumitru
În Muntenia, în ajunul zilei Sfântului Dumitru, se făceau focuri, tăciunii acestora fiind aruncați de copii în livezile de pruni, astfel încât aceștia pomi să fie plini de fructe în anul viitor.
Filipii
În caz că cineva dădea din casă cărbuni și cenușă, urma să apară un lup și să-i mănânce ceva de pe lângă casă, ori chiar să-l înfulece pe om.
Sfânta Varvara
Se zicea că Sfânta Varvara, patroana minerilor, era închisă de un blestem în cărbune și că numai o dată pe an, pe 4 decembrie, era eliberată și putea răsufla și ea.
Anul Nou și Boboteaza
În unele sate bucovinene, în seara de Bobotează sau în noaptea Anului Nou, se spunea că indicarea vasului sub care se găseau cărbuni putea să semnifice "scârbă peste an" pentru o fată nemăritată din casă.
În Banat, cu prilejul Bobotezei, înainte de a îmbrăca o cămașă nouă, făcută în Postul Paștelui, o fată trebuia să treacă prin acest strai un cărbune aprins, astfel încât, tot timpul anului, să fie sprintenă precum acest cărbune și să fie văzută de toți la horă.
În Valea Mureșului și în sate din preajma Turdei, cărbunele (negru) era un semn că soțul viitor al unei fetei urma să fie păros. În seara Anului Nou, unele fete din Bucovina luau trei cărbuni stinși, o bucată de pâine, una de lut și una de sare, pe care le aranjau sub formă de cruce pe o sită întoarsă cu plasa în sus, și infingeau un ac ori un bold într-o bucată de pâine așezată în centrul acesteia; apoi răsuceau de trei ori o ață (ce trecea prin urechea acului sau era legată de bold) pe degetul arătător al mâinii drepte și spuneau următoarele cuvinte: "Sânte Vasile!/Spune-mi/Vine mirele sau nu?/De vine, /Să tragă la pâne/Şi sare!/De nu vine, /Să tragă la lut şi la cărbune". Dacă o firimitură în care era înfipt acul (boldul) se trăgea înspre pâine și sare, se prevestea că o fată va avea drept soț un meșteșugar, iar dacă se trăgea către cărbune ori lut, bărbatul ei avea să fie agricultor.
De asemeni, în seara de Anul Nou, bucovinenii făceau cărbuni dintr-un lemn tare (de exemplu, fag), îi puneau pe vatra sobei și le dădeau câte un nume, precum secară, grâu, orz, porumb, cartofi. Dimineața, verificau care cărbune era transformat întru totul în cenușă, indicându-le ce plantă avea să dea rod bogat. Cărbunii arși numai parțial semnificau care tip de recolte aveau să fie mai slabe în noul an.
Totodată, în Bucovina, de Bobotează, gospodării foloseau tăciunii cu care se aprindeau pușcoacele (săcăluşurile) pentru a face foc în grădini și livezi și a afuma pomii, astfel încât aceștia să fie mai roditori. Astfel de tăciuni, crezuți a fi sfințiți și curați, erau folosiți pentru a se afumă casa și acareturile; se făcea cu ei semnul crucii pe tocurile ferestrelor, pe meșter-grindă și în grajduri, pentru apărare contra tuturor relelor și duhurilor necurate.
În Vâlcea, cărbunele pus sub un blid sau o strachină cu ocazia Anului Nou, în caz că era nimerit de o față nemăritată, acesteia i se prezicea că se va mărita cu un flăcău brunet.
În Țara Oltului, în noaptea Anului Nou, când o fată nemăritată căreia i se ghicea viitorul nimerea peste un blid de pe masă sub care era un cărbune, i se prevestea că va avea "inima neagră" tot anul.
Tăciunii erau intrebuintati de femei din Suceava pentru a afuma aluatul de pâine, astfel încât să fie bună recolta de grâu și să nu facă "tăciune". La moldoveni, se credea că astfel de tăciuni pot vindeca "sperietură", așa că erau aprinși și se afumau cel speriat cu ei.
În seara din Ajunul Bobotezei, se puneau sub farfurii diverse obiecte, fiecare cu un înțeles aparte. Cand un flăcău arăta către o farfurie sub care se afla cărbune era destinat să ia de soție o fată brunetă.
Surse principale:
⦁ William Carroll: Superstitions: 10,000 You Really Need
⦁ Richard Webster: The Encyclopedia of Superstitions
⦁ Artur Gorovei: Credinţe Şi Superstiţîi Ale Poporului Român
⦁ Romulus Antonescu: Dicţionar de Simboluri şi Credinţe Tradiţionale Româneşti
⦁ Antoaneta Olteanu: Calendarele Poporulul Român
Reviewed by Diana Popescu
on
octombrie 31, 2026
Rating:

Niciun comentariu: