Superstiții despre mierlă

 Conținut

⦁ Mierla ca semn bun și semn rău în superstiții din Europa

⦁ Superstiții și tradiții românești despre mierlă

⦁ Verbul "a mierli"

În superstițiile europene mierla (Turdus merula) a avut semnificații contradictorii. Pe de o parte,  era considerată a fi o pasăre mesager al morților și, în consecință, vederea unei mierle în apropierea unei case (sau într-o locuință) era un semn că cineva din aceasta va muri. Totodată, în alte credințe, pasărea era de bun augur când își făcea cuib în preajma unei case, considerându-se că aducea noroc, protecție și armonie în cadrul unei familii.

Totuși, era un semn bun să vezi două mierle așezate pe aceeași ramură. Acest lucru se întâmplă arareori, deoarece mierlele își apără cu strășnicie teritoriul, fără a permite unor semene ale lor să îl invadeze. În același timp, hrănirea unei mierle într-o zi de duminică se spunea că asigura noroc pe termen lung.

   

Superstiții despre mierlă

Tot în tradiții europene, o mierlă care zbura înaintea ta pe când erai pe drum, vestea că vei avea parte de ghinion înainte de a ajunge la destinația ta. 

Într-o tradiție germană, o mierlă care îți intra în casă și plana prin ea semnala sosirea unor oaspeți sau a unor vești. 

În credințe vechi evreiești și creștine, mierla era conectată ocazional cu o ispita sau o testare spirutala, în contrast cu păsările albe, pure. 

La români, mierla era văzută ca o văduvă "lotră", cuprinsă de o pasiune fierbinte pentru cuc. De aceea, printre păsările-femei, ear fi fost asemeni cucului, împerechindu-se cu tot felul de păsări și batjocorindu-l pe mierloi. În unele doine, mierla a fost înfățișată ca o femeie stricată, care-i fermeca fără scăpare pe îndrăgostiți. Un simbol al singurătății, al dragostei respinse, pasărea nu avea nicicând soț, iar cântecul său era nenorocos, întrucât putea transmite în mod magic suferința și singurătatea sa. Din acest motiv, se credea că ar fi de rău augur să își fac cuib lângă o casă. 

În tradiția românească, zilele ce urmau celor 12 ale babelor, erau numite "zile împrumutate", cea de-a doua dintre ele fiind numită "ziua mierlei". 

Verbul "a mierli" (adică, "a muri"), presupus a origina din țigănește, poate proveni din mierlă, pasăre crezută a duce la ceruri sufletele morților. 

Surse principale:

⦁ Richard Webster: The Encyclopedia of Superstitions

⦁ William Carroll: Superstitions: 10,000 You Really Need

⦁ Romulus Antonescu: Dicţionar de Simboluri şi Credinţe Tradiţionale Româneşti

⦁ Olteanu, Antoaneta - Calendarele Poporulul Român

Cioara în simboluri, legende şi superstiţii