tag:blogger.com,1999:blog-5190757322327431386.post1841694734497421254..comments2024-03-27T11:49:29.122+02:00Comments on diane.ro: Cand doamna cu coasa il izbeste pe unul din ai taiDiana Popescuhttp://www.blogger.com/profile/14888774625183766702noreply@blogger.comBlogger7125tag:blogger.com,1999:blog-5190757322327431386.post-74904930668294992362014-03-11T17:49:22.359+02:002014-03-11T17:49:22.359+02:00Bravo doamna Drenea!Bravo doamna Drenea!Diana Popescuhttps://www.blogger.com/profile/14888774625183766702noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-5190757322327431386.post-42208521842514331812014-03-11T16:04:32.448+02:002014-03-11T16:04:32.448+02:00condoleante,desi tardiv,dar va apreciez pt.puterea...condoleante,desi tardiv,dar va apreciez pt.puterea de a merge inainte!sa pierzi un copil,nu stiu cum este,pot doar sa mi imaginez!e teribil,cred cum am zis mai sus(sa pierzi copii sau parintii)e durerea suprema,de ex.eu am o sora de35ani f.grav bolnava,poate muri in orice clipa.e cumplit,tresar la fiecare tel.si are copil mic,de 5ani.sincer?stim toti din fam.de........in orice clipa,dar nu ne putem imagina chiar sa se intample!si ce putem face?ne simtim neputinciosi,ne rugam si atat!Anonymousnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-5190757322327431386.post-84218751152397095792014-03-10T22:05:42.644+02:002014-03-10T22:05:42.644+02:00Încerci să mergi înainte reevaluînd valorile vieţi...Încerci să mergi înainte reevaluînd valorile vieţii,sperând că alegerile tale ar fi fost motiv de mândrie pt cel ce a plecat.Eu mi-am pierdut unicul fiu aproape doi ani în urmă.Dorul ,lipsa lui îmi arde inima şi nu e leac pt toate acestea.Am învăţat să convieţuiesc cu durerea şi să nu îngenunchez în faţa ei.Viaţa mea s-a schimbat ,dar îmi recuceresc surâsul cu gândul că flăcăul meu -cu finul său simţ al umorului îmi face cu ochiul ,de undeva de sus :"Aşa te vreau,mamă!"Daniela Mihaela Dreneahttps://www.blogger.com/profile/15650978366846438683noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-5190757322327431386.post-34258714068268121862014-03-10T21:14:59.941+02:002014-03-10T21:14:59.941+02:00 Ahh, cum m am regasit in ce ai scris aici... Da, ... Ahh, cum m am regasit in ce ai scris aici... Da, 3 ani au trecut si in cazul meu si mi dau seama ca n am avut atunci timp sa mi iau ramas bun, caci eram un robot. Eram mecanica si mi agatam mintea doar de ce trebuie facut pentru inmormantare.<br /> Doar dupa inmormantare am inceput sa ma dezamortesc si sa realizez ce s a intamplat... sa vad si sa simt golul... si cat a mai durut golul ala. Inca mai doare si o sa doara mereu.Anonymoushttps://www.blogger.com/profile/03214860403894083579noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-5190757322327431386.post-74956943986169760532014-03-10T16:58:09.253+02:002014-03-10T16:58:09.253+02:00sa aprinzi lumanari in numele tatalui tau din cand...sa aprinzi lumanari in numele tatalui tau din cand in cand,sa te mai rogi pt.sufletul lui,dar sa nu traiesti la nesfarsit cu vinovatie in suflet!viata o traim cu bune si rele,cu iertare si ingaduinta asa ca ,mai ales dupa 7ani,sa fi linistita si impacata cu tine!e timpul!daca d zeu,ne iarta,fa o si tu cu tine!Anonymousnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-5190757322327431386.post-27867954680355390262014-03-10T15:55:52.196+02:002014-03-10T15:55:52.196+02:00O poveste asemănătoare am trăit și eu - a murit ta...O poveste asemănătoare am trăit și eu - a murit tatăl meu acum 7 ani. Ai surprins foarte corect liniștea și nefirescul casei după dispariție. În plus remușcările cu care am rămas, îmi părea rău de contraziceri și altele. Foarte greu moment. Zoltan Barahttps://www.blogger.com/profile/05258540961557808260noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-5190757322327431386.post-32090302950497030482014-03-10T15:16:26.474+02:002014-03-10T15:16:26.474+02:00e f.grav!cand mor oameni pe langa noi,ne impresion...e f.grav!cand mor oameni pe langa noi,ne impresioneaza,dar cand mor ai nostrii (parintii)in special,sau(copii)e jale mare,durere,gol sufletesc!pana la urma nasterea si moartea sunt pasii cu adevarat importanti in viata asta!restul e,can-can imi spunea asta cineva, in varsta!marirea si bogatia trec,frumusetea si sanatatea se ofilesc!cu ce mai ramanem sau ce este cu adevarat important in viata?fiecare se convinge de acel,,ce,,la un moment dat!moartea nu este decat o alta trece re si dimensiune ,un prag peste care pasim singuri asa cum venim in lume!dar conteaza ce facem aici,cum facem!si mai ales,sa nu traim numai pt.noi si nevoile noastre!sa fim oameni cat mai des!cris.Anonymousnoreply@blogger.com