marți, 7 februarie 2012

Animalele au suflet ?

“Au animalele suflet ?” O intrebare cam ciudata, nu crezi ? Da, dar si interesanta, si extrem disputata (mai ales daca ne aducem aminte de controversata lege despre cainii vagabonzi sau comunitari)! In vreme ce unii afirma, plini de convingere, ca animalele sunt inzestrate cu suflet, altii sunt de parere ca nu este vorba decat despre o credinta stupida, oarba si nefondata. Pentru a se lamuri asupra acestei chestiuni, unii fac apel la textele sacre ori religioase, in timp ce altii se lasa doar in voia sentimentelor sau unei ganduri incorsetate de prejudecati. Asadar, au animalele suflet ? Sa vedem …


Se spune ca fiintele pamantene exista in doua forme, una fizica si alta metafizica. Existenta fizica se manifesta in minte si trup, pe cand cea metafizica isi are salasul in suflet. Sufletul este, adeseori, vazut drept independent de manifestarea fizica sau materiala a unei fiinte. Credinta ori ideea ca fiintele umane sau vietuitoarele sunt daruite cu suflet este prezenta in numeroase traditii spirituale si filozofice.

Potrivit teoriei animismului, toate fiintele, aflate in viata sau nu, poseda suflete. Sufletul unei fiinte individuale este definit ca spiritul ei, sinele ei, sau o energie ce paraseste trupul dupa moarte. Din acest punct de vedere, sufletul aduce viata in vietuitoare si le mentine in viata.

Filozofia despre sufletul animalelor

Conform unei teorii de-a lui Aristotel, exista trei trepte ale fiintelor traitoare : plantele, animalele si oamenii. Toate trei au capacitatea de a se dezvolta si a preocrea, abilitatile senzoriale ar caracteriza numai animalele si fiintele umane, inalta inzestrare de a gandi fiind numai apanajul oamenilor. In opinia lui Aristotel, sufletul dintr-un creatura vie este o realitate, insa nu este separat de trupul ori forma fizica a unei vietuitoare. Alti filozofi, ce au urmat lui Aristotel, au propus diferite teorii despre suflet, dar, in general, cu totii au fost de acord ca acesta este o forma imateriala de existenta, care paraseste corpul dupa moarte. Nu a existat nici o pozitie clara despre locul unde ar merge sufletele dupa moarte …

Religia despre sufletele animalelor


Aproape toate marile sisteme religioase par a se pune de acord asupra existentei unui aspect imaterial al vietii, sufletul.
Buddhistii cred in realitatea sufletului, acesta insemanand pentru ei un lucru ce continua sa existe dupa moartea unei fiinte individuale. Potrivit buddhismului, toate vietuitoarele pamantului sunt inzestrate cu suflet.
In iudaism, se afirma ca Dumnezeu, prin prima sa suflare, a daruit fiecarei fiinte o existenta individuala, un suflet, care se reintoarce la Dumnezeu dupa moarte.
Crestinii sunt de acord ca sufletul este o parte integranta a fiecarui om, el fiind judecat de Dumnezeu dupa ce incetarea existentei materiale. Au animalele suflet conform Bibliei ? Nu exista nici o pasaj intru totul lamuritor despre acest subiect in cartea sfanta, insa unii crestini sunt de parere ca de vreme ce animalele sunt o parte a lumii vii, create de Dumnzeu, ar trebui sa aiba si ele suflet. Marele Vasile al Cezareei, Sfantul Antonie cel Mare si Sfantul Maxim au considerat, din puncte de vedere cumva diferite, ca animalele ar fi totusi inzestrate cu suflet (vezi acest articolul bine documentat Au animalele suflet ? , semnat de Cornel Dragos).

Papa Benedict al XVI-lea, intr-un discurs despre exploatarea animalelor si necesitatea de a proteja drepturile acestora, a afirmat ca animalele sunt creaturile Domnului. Papa Ioan Paul al II-lea a spus ca “animalele poseda suflete, iar oamenii trebuie sa iubeasca si sa se simta solidari cu acesti frati ai lor mai mici”. De asemeni, a declarat ca toate fiintele traitoare, inclusiv animalele, sunt in posesia cate unui suflet.
Hindusii cred in existenta sufletului, numindu-l Atman, adica sinele individual. Ei au credinta ca sufletul nu se naste si nici nu moare, si, in consecinta, nu are prezent, trecut si viitor. Religia Hindu accepta existenta lui Atman ori a sufletului in toate fiintele care au dorinta de a trai, a procrea, care isi protejeaza familiile si se tem de moarte. Din aceasta perspectiva, animalele sunt daruite cu suflet.
Potrivit islamismului, sufletul este pus in embrion la 40 de zile dupa fertilizare, si este prezent tot timpul vietii, fiind adus dupa moarte, pentru judecata, in fata lui Allah. De asemeni, in credinta islamica, mai ales in traditia Sufi, pasarile reprezinta calatoria sufletului catre Dumnezeu. Musulmanii cred ca fiecare faptura din univers, traitoare ori netraitoare, se roaga lui Allah in felul ei propriu. Tot ce exista in cosmos este creatia lui Dumnezeu, si nu pot exista diferente intre creaturile sale. In concluzie, din punctul de vedere al musulmanilor, animalele au suflet.

In loc de concluzie


Dincolo de sistemele filozofice si preceptele religioase, este cert, spun eu, ca asemeni oamenilor, fiecare animal are o personalitate unica si este strabatut de un simt al individualitatii sale. Aceasta indefinita particularitate poate fi numita, cred eu, suflet. Cei care au ca prieten apropiat un caine sau o pisica stiu, cu siguranta, ce vreau sa spun…

 
Copyright © diane.ro . 2009


Animalele , simboluri si calauze spirituale

Simbolurile animalelor in Feng Shui








12 comentarii:

  1. AM AVUT UN CAINE LUP IL CHEMA LILI AVEA CIRCA 6 7 ANI ERA BUN CU TOATA LUMEA PANA INTRO ZI CAN CINEVA IA ARUNCAT O MINGE DE TENIS SI A MURIT INECANDUSE CU EA REGRET CA NAM FOST DE FATA POATE AS FI FACUT CEVA SAI SALVEZ VIATA E NORMAL SA AIBA SUFLET NUMAI CAI DIFERIT DE AL NOSTRU SE BUCURA SI EI CA OAMENII SUFERA LA FEL

    RăspundeţiȘtergere
  2. EU CRED IN SUFLETUL ANIMALELOR CU SIGURANTA AU SI ELE UN SUFLET SI TOTUSI ELE SUNT DIFERITE DE OAMENI.DOAR PENTRU CA ELE NU SUNT DUPA CHIPUL SI ASEMANAREA LUI DUMNEZUE NU INSEAMNA CA NU AU SI ELE UNSUFLET.

    RăspundeţiȘtergere
  3. SI EU CRED CU TARIE CA ANIMALUTELE AU SUFLET.DE ALTFEL TOT CE E VIU ARE UN SUFLET.

    RăspundeţiȘtergere
  4. Si animalele au suflet dar nu au ratiune .

    RăspundeţiȘtergere
  5. care este diferența dintre sufletul omului și al animalului? omul este perfid și își ascunde pornirile pe cînd animalul nu atunci cînd îi încalci teritoriul.apropo,am 62 de ani sînt bunică,eu nu mi-ași fi lăsat nepoții nesupragheați. cred că mai degrabă a ieșit la (AGĂȚAT),CUM SE POATE PLANGE FARA LACRIMI?

    RăspundeţiȘtergere
  6. Buna ziua.
    Azi, 14 noiembrie se implinesc 2 ani de cand ciobanita germana a mea nu mai este. A fost o adevarata sora pentru mine. Ma ocrotea, ma apara, ma insotea pe oriunde. A trait 14 ani si din cauza unei infectii de la o capusa a trebuit sa acceptam injectia finala, dupa trei sapatamani de chinuri.
    Ce mi s-a intamplat azi, este de necrezut. Nici eu nu credeam daca-mi spunea cineva ...
    Dupa moartea ciobanitei, in fiecare zi, mai mult pe data de 14, puneam apa si dadeam de mancare la cainii din cartier, pe furis....Imi imaginam ca este ceva ca o pomana, ca un ajutor si poate in lumea in care este cainele meu, primeste si el ceva....
    Doi ani, toti cainii veneau bucurosi sa le dau un os, o mangaiere, sareau pe mine si uneori ma murdareau cu labutele.
    Azi, ei, bine, azi au venit la tomberon, au sarit, au topait, dar... nici unul nu s-a apropiat de mine. Desi bucurosi de intalnire, nu au venit sa ma miroase, au stat la cativa metri departare si dupa cateva secunde de priviri nedumerite spre mine, au facut calea intoarsa.....
    Ce pot crede ? Nu sunt dusa cu sorcova... Mi-am amintit din Isaia, XI, unde spune ceva de un lup si un miel care stau la masa cu un copil, in raiul pe care il asteptam. Sa fi fost oare sufletelul catelusei care m-a vizitat la implinirea a doi ani ? A simtit ca sunt trista si mi-e dor de ea ?
    Sunt sigura ca sufletul, acea energie din care suntem formati, chiar daca isi risipeste forma in univers, nu dispare definitiv.

    RăspundeţiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Frumos... Si eu cred ca sufletul sau enegia noastra primara continua sa existe dupa moarte.

      Ștergere
  7. Incredibil cat de rai sunt ortodocsii ,cat egoism, toate religiile sunt clare si raspicate ..numai noi ocolim si negam. e de necontestat .nimeni nu-si poate pune problema de asa ceva. este creatia lui Dumnezeu. cu totii avem un suflet si suntem egali in fata Lui.

    RăspundeţiȘtergere
  8. va inselati!in general oamenii sunt rai si egoisti nu vreo secta anume!suntem rai ,egoisti si ticalosi,ca asa e rasa astaOMUL!imputita rasa si netrebnica!

    RăspundeţiȘtergere
  9. A fost odata o pisicuta , un prieten, un ajutor ,o mangaiere, un refugiu,o alinare a sufletului meu. Legatura dintre mine si aceasta minunata pisica era atat de puternica incat ne stiam fiecare gest fiecare privire, ne regaseam in afectiunea noastra reciproca. Dar timpul a trecut si pisicuta a imbatranit si s-a imbolnavit, am incercat din rasputeri sa o tin langa mine cat mai mult posibil desi era obisnuita sa mai si hoinareasca pe afara. Intr-o seara a cerut insistent afara in ziua care trecuse avusese dureri si nu mai urina, i-am dat voie stiam ca sfarsitul este aproape. A trecut strada nu a mai avut puterea sa se fereasca de o masina in viteza. A fost ultimul drum .Am fost realmente distrus, nimic nu mi-a provocat o astfel de suferinta nici macar moartea parintilor . As vrea sa-mi spuneti ca animalutele au si ele suflet si ca ne vom reintalni vreodata in cer, as vrea sa o revad si sa o strang in brate sa ne jucam impreuna, as vrea ca lacrimile mele care curg necontenit sa fie de fericirea reintalnirii cu pisicuta mea cu Mincinoasa mea asa o chema. As vrea sa il implor pe Dumnezeu sa ne intalnim . A fost odata..... cel mai frumos si pretios lucru din viata mea :http://youtu.be/iaNhmApKrqM

    RăspundeţiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Frumoasa si tragica poveste. Da, animalele au suflet!

      Ștergere
  10. Si eu am avut un prieten drag , o ciobanita germana pe care o chema Hera si pe care o primisem acum 13 ani si 2 luni. La inceput, aproape 2 luni o respinsesem incercand sa nu ma atasez de ea din cauza pierderii unui alt caine care imi murise recent.
    Si asa micuta cum era, a reusit sa ma cucereasca in final intrandu-mi la suflet si asta chiar in seara de Inviere. Inainte sa plec la Biserica cu familia ea tot sarea din cutiuta ei de carton si incerca sa ma agate cu boticul si labutele ca sa se joace cu mine. Iar eu desi eram trist si abatut, pana la urma n-am mai rezistat si am luat-o in brate revenindu-mi din nou bucuria si zambetul pe care le pierdusem pana nu demult. Si de atunci am trait frumos si fericit alaturi de acest sufletel si la bucurie si la tristete pana cand anii au trecut iar ea a inbatranit si desi nu mai putea sa alerge si abia mai mergea, totusi rezista cu tarie luand parte la toate evenimentele familiei , bucurandu-se sau intrastandu-se alaturi de noi de fiecare data. Si toate acestea pana cand o boala necrutatoare dar si batranetea au rapus'o chiar acum 3 zile, in ziua cea mare a Invierii de Sfintelui Pasti, iar din clipa aceea cerul si pamantul sau intors si au cazut peste mine. Si acum cand scriu aici lacrimile imi siroiesc pe obraz si nu-mi pot inabusii durerea care imi macina sufletul. As fi vrut sa ma rup in doua , o parte sa ramana aici cu cei dragi iar cealalta sa plece dupa Hera ,insa orice as face n-as mai putea s-o readuc la viata. Mi-a fost cel mai drag prieten care m-a iubit si m-a acceptat neconditionat, bucuradu-se de fiecare data cand ma vedea indiferent daca ii dadeam ceva sau nu. Insa ultima ei privire inainte sa-si dea suflarea ma urmareste si acum spunandu-mi parca 'nu ma lasa te rog.. nu vreau sa mor' ....si de atunci o plang fara incetare. N-am crezut nici eu pana acum ca un barbat ca mine in toata firea (38) as putea sa sufar atat de mult din pricina acestui animalut. Iar acum tot am tendinta de a ma duce la mormantul ei ca sa-l dezgrop s-o iau in brate s-o strig sa ma auda si sa simta ca n-am s-o parasesc si ca voi fi alaturi de ea si dincolo. Insa stiu ca n-am sa mai gasesc decat un trup neinsufletit niste ramasite pamantesti care pana nu demult au gazduit cel mai drag si curat sufletel pe care l-am iubit vreodata, scumpa mea Hera. Si binenteles ca n-am s-o mai pot inlocuii niciodata cu alte animalute oricat de dragi si simpatice mi-ar fi ele. Iar daca totusi este ceva care sa ma resemneze si sa-mi aline sufletul, acela este gandul ca ea Hera si-a incheiat misiunea pe care a avut'o in aceasta lumea, aceea de a ma face; mai responsabil mai chibzuit mai optimist, dar si bucuros ca am o viata si ca trebuie s-o traiesc pana la capat cu zambetul pe buze.

    RăspundeţiȘtergere

Ai o parere ? Spune-mi-o si mie! Chiar daca permit comentarii anonime, orice adresari injuriose sau suburbane vor fi eliminate fara nici un fel de drept la replica! Chiar daca postezi ca anonim, da-ti, te rog, un nume sau un pseudonim, astfel incat alti oameni care comenteaza sa iti poata raspunde sau sa isi exprime o parere despre comentariul tau.