sâmbătă, 16 iunie 2012

Busuiocul în legende, superstiții și farmece

Legende, superstiții, farmece despre busuioc
O plantă înzestrată cu calităţi magice, încă din cele mai vechi timpuri, busuiocul a izvodit numeroase superstiţii, legende, şi credinţe ale lumii, fiind folosit, adeseori, în ritualuri, farmece, vrăji şi descântece, asociate, mai ales, cu dragostea. 
Numele de busuioc provine din termenul grecesc “basilikon / basileus”, având semnificaţia de “rege” sau “regal”. Legenda spune că busuiocul creştea în locul unde Sfânta Elena a descoperit crucea pe care fusese răstignit Iisus Hristos. 


Pe de altă parte, medicii din antichitatea grecească şi romană, aveau credinţa că această plantă nu poate răsari decât dacă sunt strigăte groaznice sau blesteme, atunci când se pun seminţele ei în pământ. 

În superstiţiile antice, busuiocul era strâns legat de scorpioni. 
Astfel, se spunea că o frunză de busuioc lăsată sub un vas, se transformă inevitabil într-un scorpion. Mai mult decât atât, se credea că dacă ai nesăbuinţa de a mirosi din busuioc, urma să îţi apară în creier un scorpion! 
În Africa, lucrurile stăteau exact pe dos, această plantă fiind apreciată drept protectoare contra scorpionilor. 

O legendă bine cunoscută spune că, Salomeea a ascuns capul lui Ioan Botezătorul într-un vas cu busuioc pentru a înlătura mirosul de descompunere al acestuia. 
Bocaccio ne oferă o altă morbidă poveste de dragoste, despre o femeie ale cărei lacrimi udau un ghiveci cu busuioc în care aşezase capul iubitului ei, după ce îl ucisese. 
Keats a preluat această temă, în poemul său, "Isabella or the Pot of Basil", “Isabella sau vasul cu busuioc”. 

În Italia, busuiocul era considerat iarbă dragostei. 
Se spunea că o fată care scotea afară, pe pervazul ferestrei, un ghiveci de busuioc, dădea de veste că era gata să îşi primească curtezanul. 
Tot în această ţară, busuiocul din părul unei femei semnala că ea era în căutarea dragostei, în vreme ce aceeaşi iarbă din frizura unui bărbat îi oferea acestuia atractivitate, în tentativa de a cuceri inima unei fete. 

În ţările mediteraneene, busuiocul presărat pe podele avea darul de a purifică o casă. 
Cadoul, ce consta dintr-un ghiveci cu busuioc, era văzut ca un semn de noroc pentru cei ce se mutau într-o nouă locuinţa. 

O superstiţie ciudată, ce continuă să persiste în unele ţări europene, spune că nu este bine ca bărbaţii să mănânce busuioc. 
De ce? Pentru că este asociat cu ceaiurile folosite de femeile afectate de un ciclu menstrual dureros! 

În India, această plantă este considerată sacră, extrem de preţuită în casele hinduse, fiind dedicată zeilor Krishna şi Vishnu. 
Se pare că, orice hindus cu adevărat credincios este înmormântat cu o frunză de busuioc la piept, aceasta reprezentând un autentic paşaport către paradis. 

De altfel, în Egipt şi Grecia, busuiocul era înzestrat cu puterea de a deschide porţile iadului. 
În unele regiuni din Asia şi Orientul Mijlociu, era plantat în apropierea mormintelor, ca semn de dragoste și prețuire. 

Pentru grecii antici, busuiocul era un semn de sărăcie, ură şi ghinion, mulţi dintre ei crezând chiar că, această plantă ar putea fi otrăvitoare. 
În Creta, se spunea că busuiocul este o emblemă a diavolului, fiind, din această cauză, amplasat pe pervazurile ferestrelor, pentru a îndepărta influenţă sa malefică. 

În magie, busuiocul este folosit pentru diverse farmece şi vrăji, de dragoste, precum şi pentru ghicirea viitorului în iubire. 
În “Enciclopedia ierburilor magice”, Scott Cunningham spune că două frunze de busuioc aşezate pe cărbuni încinşi pot să îţi releve adevărul despre viitorul tău, în căsătorie. Dacă frunzele ard repede, înseamnă că vei avea parte de un mariaj plin de armonie; dacă, din contra, ard încet, mocnit, relaţia cu partenerul tău de viaţă se anunţă a fi înnegurata. 


Busuiocul este asociat cu focul şi planeta Jupiter, şi este văzut ca o sursă de protecţie, purificare, dragoste, bogăţie şi prosperitate. 

Busuiocul poate fi utilizat ca remediu de a ţine lângă tine persoana iubita. Astfel, dacă suspectezi că aceasta te înşeală, pune-i în mâna o frunză proaspătă de busuioc. În cazul în care aceasta se ofileşte imediat, dragostea lui pentru altcineva se va risipi îndată. 
Conform unui alt farmec, pentru a te asigura că iubitul ori iubita îţi rămâne credincios sau credincioasă, presară busuioc uscat peste pat, în timp ce doarme, în special în regiunea inimii. 

Dacă vrei să ai noroc în afaceri, ar trebui, zic unii, să pui busuioc în apropierea uşii de intrare a biroului tău sau a registrului tău de încasări. 

Pentru a apăra şi a purifica casă şi familia, este indicat să aşezi busuioc în cele patru colţuri ale casei şi să îl împrospătezi o dată pe lună. 



Alte farmece şi vrăji despre busuioc

Lasă nişte busuioc în apă vreme de trei zile şi apoi stropeşte cu acea apă pragul uşii, pentru a te bucura de bani, succes, a alungă răul şi a avea o familie fericită. 

Pentru a mări dragostea din casă, se zice că este indicat să îl foloseşti des la mâncare sau să îl ţii într-un bol în bucătărie, urmând să îl înlocuieşti săptămânal. 

Amestecat în apa de baie, cu ierburi ale dragostei (precum trifoiul roşu, petale de trandafir, cătuşnica, genţiana, damiana, lavanda şi fructe de ienupăr), poate intensifica iubirea din familie. 

De asemenea, se crede că busuiocul are potenţialul de a alungă răul. Amestecat cu rozmarin şi rută, oferă o baie purificatoare şi protectoare. 
Unii împrăştie busuioc uscat, făcut pulbere, pe podeaua bucătăriei, după care îl matură, dându-l afară pe uşa, zicandu-şi “Răul nu poate rămâne acolo unde a fost busuiocul”. 

Busuiocul din vis este un semn de iubire şi tandreţe. Dacă visezi că miroşi sau mănânci busuioc, acest lucru semnifică afecţiune, bunătate şi dragoste. 



Busuiocul în legendele şi superstiţiile românilor 

În eresurile populare, se spune că atunci când a fost botezat Iisus, oamenii au adus cu ei busuioc şi l-au acoperit pe Prunc cu frunzele acestei plante. 
Din acea vreme, ar fi rămas busuiocul în biserică, fiind folosit de preoţi pentru a face agheazmă. 
Tocmai de aceea, această iarbă este lăuda Iordanului, întrucât cu ea se sfinţeşte apa. 

Busuiocul a apărut din lacrimile Maicii Domnului sau din sângele picurat de pe crucea lui Iisus Hristos. 

Este bine să semeni busuiocul lunea, până în zori, pentru că ziua de luni este cea mai curată. 
Atunci când îl semeni, îl soroceşti, iar dacă te speli cu rouă de pe el, poţi fi sigur că vei fi cinstit de toată lumea. După ce se culege, busuiocul se aşează la loc curat, după icoane sau pe grinda casei. 

Dacă îţi intră ceva în ochi, pune acolo un fir de busuioc, ce va merge de jur-împrejurul ochiului şi va scoate afară ce ai în ochi, indiferent dacă, e vorba de praf, o musculiţă sau altceva. 

Busuiocul este bun de spălat pe cap, pentru a creşte părul şi pentru cinste. 

E păcat să arunci busuiocul la gunoi. 

Borşul făcut luni trebuie să aibă puţin busuioc, ca să nu guste necuratul din el. 

Dacă loveşti cu busuioc o broască de gunoi şi îl arunci, după aceea, în casă cuiva, lucruri rele se vor petrece acolo. 

Desigur, nu trebuie ignorat rolul busuiocului în farmece, vrăji sau descântece de dragoste. 

Vorba cântecului : 

“ Mi-am pus busuioc în par, mai 
Să pot avea pe vino-ncoa’ 
Să fiu ochioasă, năbădăioasă 
Să se-mbulzească şi să mă iubească băieţii !” 

Busuiocul se semăna din dragoste, fiind stropit din gură, în ziua de Sfântul Gheorghe. 
Tot pentru a se bucură de dragoste, fetele se găteau cu el pe cap ori la brâu, atunci când mergea la hora. 

Că să aibă noroc în căsătorie, mireasa, înainte de cununie, ia busuioc de la icoană şi îl trece de trei ori în jurul ei, punându-l apoi la sân. 

Conform unui ritual de dragoste bucovinean, fetele ce îşi doreau să fie iubite mergeau la un râu, având asupra lor un buchet de busuioc, cuprinzând o pană de păun şi un bănuţ de argint, o bucată de pâine, nişte sare şi o ulcea. Odată ajunse lângă un loc unde apa se involbura şi spumega, îşi făceau trei mătănii, aruncau în râu sarea şi pâinea, şi rosteau incantaţia: 

“Apă lînă curgătoare, 
Eu îţi dau pâine şi sare, 
Iară tu, să îmi dai cinste, 
Noroc şi dragoste mare.” 

După aceea, fetele luau apă din râu, din susul apei, în ulceaua unde era pus dinainte buchetul de busuioc, şi pleacau pe furiş spre casă, având grijă să nu le vadă nimeni şi să nu verse nici o picătură de apă. 
A două parte a ritualului avea loc acasă, unde se rostea un al doilea descântec la fereastră, cu ulceaua în mâini. 

Un farmec ce putea fi făcut numai de Bobotează, în Ajunul Crăciunului sau de Sfântul Vasile, presupunea ca descântătoarea să meargă până la un rău, să umezească în apă un pămătuf ori un bucheţel de busuioc şi să-l ude cu acesta pe ce căruia i se descântă, spunând: 

“Dimineaţă m-am sculat, 
Pe cărare m-am luat, 
Pe cărare necălcată, 
În rouă nescuturată, 
Cărarea călcând-o, 
Dragostea căutând-o.” 

După ce erau rostite aceste vorbe, cei doi trebuia să întoarcă la casele lor, fără a privi în urmă, pentru a nu strica descântecul. 

Într-un străvechi farmec din Carpaţii Apuseni, într-o marţi, joi și sâmbătă, când era pe cer luna veche, o fată mergea după înserat la râu, îşi umplea ulceaua cu apă şi aşeza în ea trei fire de busuioc. După ce ajungea la intrarea în casă, se oprea şi sorbea de trei ori din ulcică, dând glas apoi următorului descântec: 

“Cum nu poate face popa agheazmă 
Fără de busuioc, 
Aşa să nu poată începe feciorii, 
Fără mine, nici un joc” 

Copyright © diane.ro. 2012

Articole din acelasi domeniu:



4 comentarii:

  1. Nu stiam aceste lucruri, foarte interesant articolul :)

    RăspundeţiȘtergere
  2. VREAU SA MULTUMESC SFINTILOR RAFAEL MIHAIL SI GAVRIL PENTRU AJUTORUL PE CARE MIL VOL OFERI IN SCURT TIMP ALINA

    RăspundeţiȘtergere
  3. NITA ANCA PETRUTA25 iunie 2014, 15:54

    ASEMENEA SI EU MULTUMESC SFINTILOR MIHAIL SI GAVRIL, RAFAIL, PTR TOT AJUTORUL ACORDAT, SI AM SA MA ROG MEREU LA EI.AMIN!

    RăspundeţiȘtergere
  4. vreau sa multumesc sfintilor Mihail,Gavril,Rafail pentru tot ajutorul acordat

    RăspundeţiȘtergere

Răspund numai la comentariile celor care se împrietenesc cu mine înscriindu-se pe site-ul meu (vezi rubrica din subsolul paginii)!