duminică, 4 august 2013

Schimbarea la faţă a Domnului în superstiţii, obiceiuri, tradiţii

Sărbătoarea Schimbării la faţă a Domnului a prilejuit de-a lungul timpului apariţia a numeroase superstiţii, tradiţii, obiceiuri asociate în spaţiul popular românesc mai ales cu transformările naturii şi oamenilor aduse de sosirea toamnei.
Odată cu 6 august, atunci când se celebrează acest eveniment religios, frunzele încep a se veşteji şi îngălbeni, apele a se răci, păsările călătoare pornesc a-şi croi drum spre ţările calde, iar gândacii şi târâtoarele îşi caută adăpost în pământ, pregătindu-se pentru iarnă.
Schimbarea la faţă a Domnului poartă şi numele popular de "Obrejenie" ori "Pobrejenie", cuvânt având semnificaţia de "probozire", adică ocărâre sau certare a oamenilor neascultători pe parcursul anului pe cale de a sosi.


Obrejenia, Pobrajele
Rafael: Schimbarea la faţă a Domnului
Praznicul Schimbării la faţă a Domnului readuce aminte de revelaţia strălucirii divine a lui Hristos de pe Muntele Tabor din Galileea (Matei 17:1-6; Marcu 9:1-8; Luca 9:28-36).După ce le-a adus la cunoştiinţă ucenicilor săi că urmează să fie ucis în Ierusalim (Matei 16:21), Hristos, împreună cu Sfântul Petru, Sfântul Iacob şi Sfântul Ioan, a urcat pe înaltul munte. Aici, aşa cum consemnează Matei, "S-a schimbat la faţă, înaintea lor, şi a strălucit faţa Lui ca soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe ca lumina."

Potrivit unui obicei străvechi, pe 6 august se făcea dezlegare la mâncatul strugurilor ori poamei. Boabele strugurilor era scoase de pe ciorchine şi sfinţite în biserică, ele fiind numite "colivă de struguri". La finalul acestui ritual, se spunea cu voce tare "Boabă nouă în gură veche!" Se zicea că cine nu aştepta sfinţirea strugurilor, căzând pradă ispitei de a mânca mai înainte din ei, era condamnat să îşi afurisească maţele. De asemenwa, întrucât în această zi cerul era deschis, femeile se fereau a pune în gură şi mere, pere ori perje. Nu întâmplător, în multe zone ale ţării, "Schimbarea la faţă a Domnului" marca debutul culegerii poamelor. Bărbaţii ce respectau această sărbătoare puteau spera că femeile lor urmau să nască uşor, fără mari dureri.

În tradiţiile biserice româno-catolice, se obişnuia ca Papa să strivească o mâna de struguri într-un potir la liturghia din 6 august, binecuvântând atât strugurii cât şi stafidele. Dacă în vreo regiune catolică lipseau strugurii, se aduceau la slujbă mere sau alte fructe.

Într-o superstiţie consacrată acestui praznic, cine se îmbăia în vreun râu pe 6 august se schimba în mod magic la faţă. Pe de altă parte, odată cu această zi nu mai era îngăduit nimănui să facă baie în ape deoarece cerbii le spurcau urinandu-se în ele. În unele regiuni folclorice, fetele nu se spălau la cap cu acest prilej, pentru a nu risca să nu le mai crească părul la fel cum se întâmpla cu iarbă ce înceta a creşte din toamnă.

Tradiţia populară statua că, după Schimbarea la faţă a Domnului, berzele părăseau meleagurile noastre (purtând în spate rândunelele), această sărbătoare ţinându-se şi pentru ca păsările călătoare să poată trece nevătămate peste mari şi oceane. Tocmai din acest motiv, era ceas rău sau nepotrivit pentru a pleca în călătorie pe 6 august, existând pericolul pierderii drumului şi nerevenirii în veci a oamenilor din locul unde plecaseră. În acelaşi timp, persoanelor ce aveau dureri la ochi li se recomanda să privească către zborul berzelor, astfel încât suferinţa lor să se ducă odată cu ele. Babele făceau descântece de urât, despărţind pe cineva de omul îndrăgit la fel cum berzele părăseau meleagurile noastre.

Tot de acum, era permis a se ucide târâtoarele ce nu se piteau în pământ, mai cu seama şerpii. Dacă un flăcău dădea peste un şarpe şi nu-i punea capăt zilelor, târâtoarea se putea preschimba într-un zmeu! În cazul când o femeie dădea cu ochii de un şarpe şi-l lasă să trăiască, el era oricum condamnat a muri în răstimp de un an.

Probajele erau considerate din vechime un fel de sfinte ce erau desemnate de Dumnezeu a face dreptate între oameni. Oricine comitea un rău era probozat / certat de sfinte, şi dacă cel păcătos nu se căia, urma să moară în curând. Din această pricină, pe 6 august toată lumea, cu mic cu mare, avea grijă a nu se sfădi ori certa. Mai cu seamă copiii trebuiau să fie cuminţi nevoie mare pentru a evita să fie proboziţi / ocărâţi în tot restul anului.

Obrejenia marca începutul uscării buruienilor, frunzelor şi florilor, iar dacă cineva îndrăznea a nu o cinsti era condamnat să impartasesca soarta acestora. Cu această ocazie nu se lucra, că nu cumva rănile oamenilor să se umfle, ducându-i negreşit la pierzanie. De asemeni, ziua de 6 august era rea pentru arsuri, friguri, lovituri, trăsnet, şi ploşniţe (mai ales dacă gospodinele cutezau a spăla rufe).

Schimbarea la faţă a Domnului era o zi consacrată adunării de pe câmp a plantelor de leac. În cadrul unui ciudat obicei, femeile culegeau din pădure, în pielea goală, alune ce serveau contra frigurilor. Balega de vacă lipită de garduri era de folos, după afumare, acelora ce aveau de furcă cu "năjitul" (nevralgiil, dureri de dinţi, inflamaţii ale urechii).


Articole din acelaşi domeniu în blogul Dianei:

Buna Vestire - Tradiţii, obiceiuri, superstiţii 

Naşterea Maicii Domnului - Tradiţii şi obiceiuri 

Înălţarea Domnului în obiceiuri şi superstiţii străine

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Postare prezentată

Sfântul Nicolae – Tradiții și obiceiuri din Europa

În cele mai multe părti ale Europei, Sfântul Nicolae, sărbătorit în ziua de 6 decembrie, este cunoscut ca cel mai darnic personaj religios ...