vineri, 30 mai 2014

Abuzul de cinism provoaca dementa!- via Huffington Post

Spune-mi ca te poti baza intru totul pe colegii si amicii tai si eu, maine, imi voi face programare la doctor!

Ultimul articol citit pe Huffingtion Post ma ingrijoreaza, caci am facut abuz de cinism in ultima perioada, 

si acesta s-a datorat valorilor intalnite prin preajma.

Cercetarile  neurologilor finlandezi, spune articolul cu pricina, asociaza 

nivelul inalt al cinismului unui subiect uman cu dementa, o boala 

cumplita. 



Dar tot ei ar fi trebuit sa specifice ca rezultatele testelor domniilor lor, sunt viabile la nivel national, 

adica la ei acasa si pentru natiunea lor, nivelul lor de trai. 

Caci la noi, o mare parte, am fi diagnosticati cu aceasta boala.

Dupa mine, cinismul este o dovada de sanatate mintala  ce are legatura cu supravietuirea.  

Conventiile sociale adesea ne dispera prin ingradirea lor si trebuie sa ne adaptam. 

Le facem jocul, prin exercitii ale mintii si adesea ne iese.

Cand nu ne iese, unii se dau invinsi, trec de cealalta baricada a conventionalismului.  

Altii uita! Scopul  lor este abandonat  pe veci, trezindu-se pliati intr-o alta dimensiune ingusta, mercantila, 

amara, a existentei de azi pe maine..

Altii se refugiaza, isi panseaza ranile si merg mai departe, cautand sa-si atinga visul prin alte mijloace, caci 

este vital sa nu-ti uiti visul!

Hmm, cum stai cu cinismul?


11 comentarii:

  1. nu as spune neaparat cinism. poate as spune mai mult obiectivism

    RăspundețiȘtergere
  2. Ah, cinismul...nu-l mai aduceai odată în discuție?! ;))
    Cinismul este ori un răspuns reflex, predominant defensiv, la disonanța mediului social, ori o emanație a unei personalități agresive. Mă rog, mai sunt și pasiv-agresivii dar sunt așa de ambivalenți de nu știi când și unde încep și se termină.
    Primul caz e auto-conservare, al 2lea, tendință dominatorie.
    Avem nevoie de ambele în manieră diferită: recurgem la primul pt. a restabili entropia și a reduce presiunea societală, iar la al 2lea pt. a suprima interesele convergente nouă. Bune amândouă, cu ponderabilitatea socializării nealterată.
    Demență? Uh, urât. Acum nu știu dacă, clinic, alterarea în etape a funcțiilor mintale originează, sau măcar are ca ajutant, în cinism. E prea complexă simptomatica ei și, din câte știu eu, nu afectează totuși conștiența. Mă rog, tulburare emoțională dă dar totuși , cinismul nu e chiar echivalent cu nepăsarea psihologică ordinară.
    Oricum, e foarte grav dacă este, clinic, precursor al oricăror tulburări neuro-vegetative ori demență. Nu cunosc decât în mare subiectul dar ar fi interesantă opinia unui specialist în ce măsura tipologia cu expresie ostentativ cinică e predispusă la deteriorare progresivă.

    Fain Diana, fain-fain!

    RăspundețiȘtergere
  3. Eu, cred ca cinismul este un atribut (adaos)unei persoane agresive.Acesta stare,naste cinicii.

    RăspundețiȘtergere
  4. Cinismul este, demulte ori, rezultatulul impresiei ca ai tecut prin multe si viata nu mai are ce surprize sa iti faca. Cinismu se rezuma totusi, adeseori, la nivel material ori senzorial. Un adevarat cinic isi refuza si isi restrictioneaza simtamintele, universul spiritual, iar acest lucru il face sa traiasca intr-un cerc inchis, fara de speranta ori perspective. Nu trebuie sa fie neglijat, ca cei mai mari cinici sunt de parada.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu pot combate asta dar tu te referi totuși la un cinism patologic ce duce inevitabil la însingurare prin dezinteres. Aș zice că,-n anumite doze, cinismul este condimentul unei savuroase relaționări. Cu amendamentul reciprocității.
      Înțeleg că ești capabilă de cinism conform propriilor declarații. E de sorginte a stânjeni sau e marsupial-protecționist?

      Ștergere
    2. Nu, cinismul este o masca, o carapace prin care mai ales oamenii inteligenti incearca sa se ascunda de o reala impartasire cu cineva apropiat.

      Ștergere
    3. Nu? La ce din ce am spus eu si replicat tu cu 'Nu'?
      Dacă e valabil ce spui tu înseamnă că 'oamenii inteligenți' sunt condamnați la derivă emoțională? Cum așa? A fi 'inteligent' te privează de a fi empatic și incapabil de expunere în fața cuiva apropiat?

      Ștergere
    4. Adeseori, 'oamenii inteligenti", mai bine zis care cred ca sunt super lucizi, isi refuza latura empatica sau nu si-o recunosc. Nu este vorba despre o deriva emotionala ci, mai curand, despe o ridicola pavaza emotionala. Li se pare ca sunt atacati emotional chiar si atunci cand nu este cazul. Am gresit. Recunosc. Cinismul este de doua feluri: cel al oamenior limitati de placerile senzoriale care, atunci cand le epuizeaza, li se pare ca nu mai au de asteptat nimic in plus de la viata, si cinismul de parada, al oamenilor care au trait si traiesc viata ca teorie, si cu atat mai mult cu cat le este teama sa o experimenteze cu adevarat cu atat mai mult au pretentia ca viata nu mai are nimic a le zice.

      Ștergere
    5. Bună categorisore. Subscriu telegrafic.
      Cinismul 'de paradă' cum plastic îl numești, aș adauga că este dublat de mania contradictoriului: genul de interlocutori care contrazic numai pt. că nu au decența mutualității în conversație și o fac, cel mai adesea, cu insistență. Iar când le este surmontată minima-le argumentație, devin grobiebi.
      Ceilalții, da, ridicolă pavăză dar trebuie să admiți că nu este de vină numai incapacitatea emotiv-expresivă ci la mijloc sunt și angoase cu rădăcini în nesiguranță. Un dram de autoironie detensionează, de-ar fi capabili de ea.

      Bat la porțile afirmării inocentelor intenții și nu răspunde nimeni. Sunt tribunul dreptului la interminabile conversații și totuși tot închis e.
      Ce-am făcut?

      Ștergere
    6. Culmea e ca ajuns sa vorbesc cu un anume cinism despre cinism. Subtilitatea ironiei nu are de a face cu cinismul. Multumesc pentru faptul ca mi-ai atras atentia. Uite asa picam in capcanele pe care singuri ni le punem in cale. M-am gandit sa scriu curand despre originea cinismului ca filosofie, incepand cu Antistene.

      Ștergere