duminică, 18 mai 2014

Pilda Samarinencii | Duminica Samarinencii

Cea de-a cincea duminica dupa Paste, numita in traditia crestin ortodoxa Duminica Samarinencii, este inchinata intalnirii lui Iisus cu femeia samarineanca de la fantana lui Iacov din Sihar, asa cum este consemnata in Evanghelia dupa Ioan, 4: 3-42:

Giacomo Franceschini: Iisus si Samarineanca la fantana
"Deci cand a cunoscut Iisus ca fariseii au auzit ca El face si botează mai multi ucenici ca Ioan,
desi Iisus nu boteza El, ci ucenicii Lui, a lasat Iudeea si S-a dus iarasi in Galileea. Si trebuia sa treaca prin Samaria. Deci a venit la o cetate a Samariei, numita Sihar, aproape de locul pe care Iacov l-a dat lui Iosif, fiul sau; si era acolo fantana lui Iacov. Iar Iisus, fiind ostenit de calatorie, S-a asezat langa fantana si era ca la al saselea ceas.
Atunci a venit o femeie din Samaria sa scoata apa. Iisus i-a zis: Da-Mi sa beau. Caci ucenicii Lui se dusesera in cetate, ca sa cumpere merinde.
Femeia samarineanca I-a zis: Cum Tu, care esti iudeu, ceri sa bei de la mine, care sunt femeie samarineanca? Pentru ca iudeii nu au amestec cu samarinenii.
Iisus a raspuns si i-a zis: Daca ai fi stiut darul lui Dumnezeu si Cine este Cel ce-ti zice: Da-Mi sa beau, tu ai fi cerut de la El, si ti-ar fi dat apa vie.
Femeia I-a zis: Doamne, nici galeata nu ai, si fantana e adanca; de unde, dar, ai apa cea vie?
Nu cumva esti Tu mai mare decat parintele nostru Iacov, care ne-a dat aceasta fantana si el insusi a baut din ea si fiii lui si turmele lui?
Iisus a raspuns si i-a zis: Oricine bea din apa aceasta va inseta iarasi; Dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai inseta in veac, caci apa pe care i-o voi da Eu se va face in el izvor de apa curgatoare spre viata vesnica.
Femeia a zis catre El: Doamne, da-mi aceasta apa ca sa nu mai insetez, nici sa mai vin aici sa scot.
Iisus i-a zis: Mergi si cheama pe barbatul tau si vino aici.
Femeia a raspuns si a zis: N-am barbat.
Iisus i-a zis: Bine ai zis ca nu ai barbat. Caci cinci barbati ai avut si cel pe care il ai acum nu-ti este barbat. Aceasta adevarat ai spus.
Femeia I-a zis: Doamne, vad ca Tu esti prooroc. Parintii nostri s-au inchinat pe acest munte, iar voi ziceti ca in Ierusalim este locul unde trebuie sa ne inchinam.
Si Iisus i-a zis: Femeie, crede-Ma ca vine ceasul cand nici pe muntele acesta, nici in Ierusalim nu va veti inchina Tatalui. Voi va inchinati caruia nu stiti; noi ne inchinam Caruia stim, pentru ca mantuirea din iudei este.
Dar vine ceasul si acum este, cand adevaratii inchinatori se vor inchina Tatalui in duh si in adevar, ca si Tatal astfel de inchinatori isi doreste.
Duh este Dumnezeu si cei ce I se inchina trebuie sa i se inchine in duh si in adevar.
I-a zis femeia: stim ca va veni Mesia care se cheama Hristos; cand va veni, Acela ne va vesti noua toate.
Iisus i-a zis: Eu sunt, Cel ce vorbesc cu tine.
Dar atunci au sosit ucenicii Lui. si se mirau ca vorbea cu o femeie. Insa nimeni n-a zis: Ce o intrebi, sau: Ce vorbesti cu ea?
Iar femeia si-a lasat galeata si s-a dus in cetate si a zis oamenilor: Veniti de vedeti un om care mi-a spus toate cate am facut. Nu cumva aceasta este Hristosul? Si au iesit din cetate si veneau catre El.
Intre timp, ucenicii Lui il rugau, zicand: invatatorule, mananca.
Iar El le-a zis: Eu am de mancat o mancare pe care voi nu o stiti.
Ziceau deci ucenicii intre ei: Nu cumva I-a adus cineva sa manance?
Iisus le-a zis: Mancarea Mea este sa fac voia Celui ce M-a trimis pe Mine si sa savarsesc lucrul Lui. Nu ziceti voi ca mai sunt patru luni si vine secerisul? Iata zic voua: Ridicati ochii vostri si priviti holdele ca sunt albe pentru seceris. Iar cel ce secera primeste plata si aduna roade spre viata vesnica, ca sa se bucure impreuna si cel ce seamana si cel ce secera. Caci in aceasta se adevereste cuvantul: Ca unul este semanatorul si altul seceratorul. Eu v-am trimis sa secerati ceea ce voi n-ati muncit; altii au muncit si voi ati intrat in munca lor.
Si multi samarineni din cetatea aceea au crezut in El, pentru cuvantul femeii care marturisea: Mi-a spus toate cate am facut. Deci, dupa ce au venit la El, samarinenii il rugau sa ramana la ei. si a ramas acolo doua zile. Si cu mult mai multi au crezut pentru cuvantul Lui,
Iar femeii i-au zis: Credem nu numai pentru cuvantul tau, caci noi insine am auzit si stim ca Acesta este cu adevarat Hristosul, Mantuitorul lumii."

Iudeii si samarinenii

Asa cum se distinge cu claritate si in Parabola Bunului Samaritean, evreii ii dispretuiau pe samariteni. Un evreu credincios nu ar fi ales niciodata sa treaca prin Samaria pentru a ajunge in Galileea. Uimirea femeii samarinence legata de cererea lui Iisus de a-i oferi apa provine din credintele diferite ale samarinenilor si iudeilor. Daca cei dintai considerau ca o femeie aflata in perioada de ciclu era necurata, dar nimic din ce atingea nu era necurat, evreii credeau ca o astfel de femeie transmitea necuratenia la tot ce atingea. Asadar, un evreu s-ar fi putut considera necurat din punct de vedere ceremonial prin atingerea galetii samarinencii de la fantana.

Pe de alta parte, samaritenii erau un popor cu sangele amestecat. In anul 721 inainte de Hristos, Salmanasar, regele asirienilor, luase in captivitate zece din triburile lui Israel si le mutase in Babilon si Medes, trimitand in locul lor, in Samaria, oameni de diferite natii, ce practicau idolatria. Desi acesti oameni au fost mai tarziu adusi spre credinta iudaica si au ajuns sa creada In Dumnezeu, ei se inchinau in acelasi timp si unor idoli. Mai mult decat atat, ei nu acceptau decat Pentateuhul lui Moise, si respingeau celelalte carti din Sfanta Scriptura. Cu toate acestea, ei se considerau descendenti ai lui Avram si Iacov. Din aceasta cauza, iudeii piosi ii considerau pe samariteni drept straini si idolatri si nu comunicau deloc cu ei, asa cum a remarcat femeia samarineanca, "Pentru ca iudeii nu au amestec cu samarinenii."

Apa vie

Faptul ca samaritenii nu acceptau decat primele cinci carti ale Sfintei Scripturi poate sa fi avut o mare influenta asupra felului cum vorbele lui Iisus au fost intelese de femeie. Sintagma "apa vie" este o metafora recunoscuta a Sfantului Duh, prezenta in Vechiul Testament, dar nu si in Pentateuh.

Umanitatea lui Iisus

Iisus era "ostenit de calatorie," un lucru care ne aduce aminte ca El este si Dumnezeu si om. De fapt, umanitatea sa este necesara intru mantuirea noastra. Precum spunea Sfantul Augustin, "El ne-a creat prin puterea lui si ne-a salvat prin slabiciunea sa." Intr-adevar, slabiciunea Domnului este mai mare decat puterea oamenilor.
Umanitatea lui Iisus este un avantaj. Observa cu cata blandete o trateaza pe samarineanca. Ii vorbeste folosind niste metafore simple, in felul in care invatatorii stiu ca este mai usor sa ii faca sa inteleaga pe invatacei. Prin aceasta invatare Iisus isi foloseste slabiciunea omeneasca pentru a o aduce pe femeie catre El.
Aceasta mare bunavointa a lui Iisus nu poate fi trecuta cu vederea. El ii vorbeste unei femei, mai mult decat atat, unei femei samarinence. Nu trebuie uitat ca Sfantul Pavel le instruia pe femeile din vremea sa ramana tacute in biserica; daca aveau vreo nelamurire, nu li se permitea decat sa isi intrebe sotii acasa, dupa ce se intorceau de la biserica. Iisus merge atat de departe cu bunavointa sa fata de nevoile femeii! El face mai mult decat sa-i vorbeasca, El ii arata calea devaratei credinte.

Divinitatea lui Iisus

Chiar si in aceasta pilda putem intrezari divinitatea lui Iisus. Cu cata nepasare trateaza El mancarea adusa de ucenici, El care putin mai inainte suferea de sete!
Un semn clar al divinitatii Sale este modul in care raspunde la intrebarile samarinencii. El ii vorbeste femeii ca un adevarat Dumnezeu, care stie ce isi doreste de la o autentica rugaciune. Mai presus de toate, Tatal isi doreste adevarati inchinatori. Nu accepta orice fel de inchinatori, ci ii cauta activ pe cei care se inchina Lui in duh si adevar. Niste inchinatori asemeni femeii de la fantana care, desi pot fi mari pacatosi, au o caracteristica comuna: ei inteleg inaltimea divinatatii lui Iisus.
Iisus, intruparea lui Dumnezeu pe pamant, nu ia in seama mancarea si apa astfel incat sa poata face voia Tatalui. Cu adevarat, o astfel de misiune este mancare si apa pentru El.

Femeia samarineanca

Aceasta femeie este obisnuita si neobisnuita in acelasi timp. Pacatele ei o fac o proscrisa dar, asemeni multor proscrisi, nu ii este frica sa vorbeasca celui drept. La urma urmei, nu mai are nimic de pierdut.

Samarineanca este definita de trei trasaturi: materialism, pasiune si deschidere catre dialog. Ea este materialista intrucat nu reuseste la inceput sa inteleaga metaforele lui Iisus, nu intelege ce este "apa vie," pasandu-i mai curand de drumul lung si obositor pe care trebuie sa il faca catre si de la fantana.
Femeia este dominata de pasiune. A avut nu mai putin de cinci soti. Atunci insa cand starea ei pasionala se incruciseaza cu invatamintele lui Iisus, ea da fuga in oras si le spune oamenilor: "Veniti de vedeti un om care mi-a spus toate cate am facut. Nu cumva aceasta este Hristosul?"
Samarineanca este deschisa catre dialog, nu este nici usor de convins dar nici incapatanata in a nu lua in seama un adevarat argument.
Esenta acestei pilde este interactiunea dintre Iisus si femeie. Din conversatia dintre cei doi putem desprinde mai multe invataminte...
- Samaritenii acceptau numai primele cinci carti ale Bibliei, dar acest lucru nu era o bariera pentru Hristos. Nu este nevoie sa astepti sa ai o deplina intelegere pentru a veni spre Iisus. Intr-adevar, este remarcabil faptul ca samaritenii, mai putin "luminati" decat iudeii, s-au dovedit a fi mai ospitalieri cu "lumina" adusa de Iisus.
- Bunatatea intrezarita in replicile femeii este o dovada a deschiderii ei catre Iisus. Desi adeseori dezamagita, ea nu se poate opri sa caute speranta, chiar daca "iudeii nu au amestec cu samarinenii."
- Bunatatea ei este rasplatita. Intrebarile ei sunt binevoitoare, iar Iisus o cearta cu blandete. La un moment dat, El ii marturiseste ca este Mesia si ii scoate la iveala pacatul ei de capetenie.

Mantuita pentru a aduce altora vestea mantuirii

Exista, la un moment dat, un indiciu pretios despre femeia samarineanca in aceasta pilda: ea isi lasa galeata langa fantana si se duce in cetate pentru a da de veste oamenilor. Este vorba despre o schimbare ce are loc in inima ei, o transformare a sensului vietii sale. Ea isi asuma sarcina de a marturisi celorlalti despre Iisus. In ciuda reputatiei sale, ea adevereste despre Hristos.
Samarineanca nu le da oamenilor o complicata explicatie despre Mantuitor, ci le spune ce a facut Iisus pentru ea. Daca un invatat precum Nicodim vine la Iisus noaptea, sub pavaza intunericului, devenindu-i in secret ucenic, pacatoasa femeie nu se sfieste sa impartaseasca  invatatura lui Iisus oricui intalneste, oricui poate sa o faca.

Ucenicii lui Iisus

Trebuie subliniat ca aceasta intamplare are loc la inceputul misiunii pe pamant a lui Iisus. Iisus ii ia in suprindere pe ucenici prin faptele sale.
Mai intai, ii vorbeste cuiva din Samaria, un lucru considerat demn de dispret. In al doilea rand, i se adreseaza unei femei intr-o vreme cand femeilor li se cerea sa pastreze mereu tacerea, sa fie cat mai umile, si sa faca copii. Mai mult decat atat, aceasta femeie era o notorie pacatoasa!
Ucenicii nu ii fac nici un repros lui Iisus, dar nu inteleg o mare dilema. Daca Dumnezeu este drept, cum se poate alatura el celor pacatosi? Ucenicii fac aceeasi greseala ca si femeia samarineanca: ei vad numai aspectul material al lucrurilor atunci cand Iisus le vorbeste din punct de vedere spiritual. Ei trebuie sa afle insa cat de mult se intinde dragostea lui Dumnezeu. Din aceasta cazua, Iisus le vorbeste in metafore si parabole.

"Ridicati ochii vostri si priviti holdele ca sunt albe pentru seceris." In aceasta metafora putem deslusi mai multe semnificatii... Desi mai sunt patru luni pana la seceris, holdele sunt gata de a fi secerate. Lumea este infometata de hrana spirituala, ce nu poate veni decat dintr-o singura sursa, dinspre Dumnezeu.
Apoi, Iisus zice: "Ca unul este semanatorul si altul seceratorul. Eu v-am trimis sa secerati ceea ce voi n-ati muncit; altii au muncit si voi ati intrat in munca lor." Ni se transmite astfel ca nimeni nu se poate lauda ca a facut mai mult decat altii pentru Dumnezeu. Din aceasta cauza, unii vor avea recolte mai slabe, iar altii se vor bucura de un rodnic seceris. Nimeni nu trebuie sa se amarasca si nimeni nu trebuie sa se laude, caci numai pentru, intru slava lui Dumneze se petrec toate.  Din acest motiv, trebuie sa ne bucuram atunci cand un pacatos vine acasa, in casa lui Dumnezeu.

In pilda samarinencii, ni se arata ca pana si cel mai mare pacatos poate fi adus cu blandete catre Domnul, pentru ca apoi sa le devereasca celorlalti ca si ei pot fi mantuiti.


Articole din acelasi domeniu in blogul Dianei:

Femeile mironosite | Duminica femeilor mironosite

Duminica Slabanogului | A patra duminica dupa Paste 

Pilda samariteanului milostiv

Un comentariu:

Mikael Oddmund spunea...

Te felicit admirativ. Ți-am citit de două ori textul cu atenție și bucurie. Atenția a fost pt. detalii, bucuria pt. mesaj.
Nu contenesc a mă întreba 'de ce?', dar poate că e timpul s-o fac.

Este, într-adevăr, pilda samarinencii un corolar al dualității Celui Întrupat. Asemeni ispitirii din pustiu și lacrimile din Gradina din Ghetsimani, la acea fântână din Samaria, Iisus e om mai 'nainte de Dumnezeu. Iar acea femeie, e vocea păgânismului incipient care are puterea de a nu exclude Adevărul. Cinste mai mult celui care crede în altceva dar în sufletul său își găsește rod Dumnezeu decât cel ce se naște cu Dumnezeu în suflet și comută spre altceva.

Recunoscător pt. timp și dăruire,
Mikael.