joi, 4 septembrie 2014

Traieste pentru totdeauna! | Poveste de Ray Bradbury

Plecat dintre noi in anul 2012, Ray Bradbury traieste pentru totdeauna in inima cititorilor sai de astazi si de maine, in marea literatura a lumii. Vestitul scriitor de science fiction si fantasy, castigator al premiului Pulitzer, a avut una din cele mai fructoase cariere literare din secolul XX,  si ne-a lasat mostenire opere clasice ale genului, precum Fahrenheit 451, The Martian Chronicles (Cronicile martiene), Something Wicked This Way Comes (Ceva rau soseste astfel), The Halloween Tree (Pomul de Halloween), Death Is a Lonely Business (Moartea este o afacere singuratica), A Graveyard for Lunatics (Un cimitir pentru lunatici), Green Shadows, White Whale (Umbre verzi, balena alba),  From the Dust Returned (Intors din tarana),  Let's All Kill Constance (S-o omoram cu totii pe Constance), Farewell Summer (Ramas bun, vara).  
Este dificil de evaluat impactul pe care Ray Bradbury l-a avut asupra lumii SF, a literaturii in general, dar proza sa, in care poezia se imbina fericit cu stiintifico-fantasticul, pare a nu se degrada sau demoda vreodata odata cu timpul. Nu intamplator, numele lui Ray Bradbury a fost dat unui asteroid si unui crater de pe Luna! Numeroase scrieri ale sale au fost adaptate pentru teatru, film si televiziune, desi Ray Bradbury nu urcat niciodata treptele colegiului! Pentru un copil care creste citind povestirile lui, lumea devine populata de nenumarate si surprinzatoare minuni. Pentru un adult, proza sa indeamna la o adanca meditatie. 

Poti citi mai jos o povestire de Ray Bradbury, tradusa de mine in mod special pentru cititorii blogului meu.

Traieste pentru totdeauna! - Poveste de Ray Bradbury

O intalnire cu un magician a fost ceea ce mi-a schimbat viata pentru totdeauna si m-a transformat in scriitor.

In timpul saptamanii sarbatorii muncii din 1932, mi-a murit un unchi favorit; inmormantarea sa trebuia sa aiba loc in sambata sarbatorii muncii. Daca nu ar fi murit in acea saptamana, s-ar fi putut ca viata mea sa nu se schimbe pentru ca, la intoarcerea de la inmormantarea lui din acea sambata, am vazut un cort de balci jos, langa lacul Michigan. Stiam ca acolo, pe marginea lacului, in cortul sau deosebit, statea un magician numit D-l. Electrico.

D-l. Electrico era un fantastic creator de minuni. Statea asezat in scaunul sau electric in fiecare noapte si era electrocutat in fata tuturor oamenilor, tineri si batrani, din Waukegan, Illinois. Atunci cand era electricitatea ii stabatea trupul, inalta o sabie si ii investea ca si cavaleri pe toti copiii care stateau pe randul din fata, sub scena sa.
Poveste de Ray Bradbury
Il vazusem pe d-l. Electrico cu o seara inainte. Cand ajunsese in dreptul meu, isi indreptase sabia deasupra mea, si imi atinsese cu ea fruntea. Electricitatea alergase prin varful sabiei inlauntrul craniului meu, facand sa mi se ridice parul de pe cap si sa-mi zboare scantei din urechi. Apoi, strigase catre mine: "Traieste pentru totdeauna!"

Ma gandeam ca era o idee minunata, dar ce trebuia sa fac pentru asta?

A doua zi, in vreme ce tatal meu ma ducea inapoi spre casa, m-am uitat in jos la acele corturi de balci si mi-am zis in sinea mea, "Raspunsul este acolo. El mi-a spus "Traieste pentru totdeauna" si  va trebui sa merg acolo si sa aflu cum sa fac asta." I-am zis tatalui meu sa opreasca masina. El n-a vrut, dar am insistat. A tras pe dreapta si m-a lasat sa ies din masina, furios ca nu ma intorceam acasa pentru a lua parte la comemorarea tinuta pentru unchiul meu.
Dupa ce masina a plecat, cu tatal meu spumegand de manie, am alergat spre poalele dealului. Ce ma apucase? Fugeam de moarte, fugeam catre viata.

Atunci cand am ajuns la balci, pentru Dumnezeu (!), stand acolo aproape ca si cum m-ar fi asteptat, era d-l. Electrico! M-a coplesit, dintr-o data, o mare timiditate. Nu puteam cu nici un chip sa intreb "Ce trebuie sa faci ca sa traiesti pentru totdeauna?" Din fericire, insa, aveam in buzunar o jucarioara cu un truc magic. Am scos-o afara, am indreptat-o spre d-l. Electrico si i-am cerut sa-mi arate cum se face trucul. Mi-a aratat, apoi m-a privit drept in ochi si mi-a spus, "Ti-ar place sa vezi cativa dintre oamenii ciudati din cortul de colo?" Am raspuns, "Da."

M-a luat catre cortul culiselor, l-a lovit cu bastonul sau si a strigat, "Supravegheati-va limbajul!" la oricine o fi fost inauntru. Dupa aceea, a ridicat panza la intrare si m-a dus sa ma prezinte Omului Ilustrat, Doamnei Grase, Omului Schelet, acrobatilor si tuturor celorlalti oameni stranii din cortul culiselor.

Apoi, a mers cu mine spre malul lacului si ne-am asezat pe o duna de nisip. Mi-a vorbit despre maruntele sale filosofii, si m-a lasat sa povestesc despre filosofia mea mareata. La un moment dat, s-a inclinat catre mine si mi-a spus, "Stii, noi ne-am intalnit mai inainte."

I-am raspuns, "Nu, domnule, nu ne-am intalnit niciodata pana acum."

El a zis, "Da, ai fost cel mai bun prieten al meu in marele razboi din Franta in 1918, ai fost ranit si ai murit in bratele mele in batalia din padurea Ardenilor. Insa acum, vad sufletul tau stralucind prin ochii tai. Iata-te iar, cu o noua fata, cu un nou nume, dar sufletul ce iti radiaza din fata este sufletul dragului meu prieten mort. Bun venit inapoi in lume."

De ce spusese lucrurile astea? Nu stiu. Exista ceva in inflacararea mea, in pasiunea mea pentru viata care sa-i justifice lansarea in aceasta deosebita si noua perspectiva pentru mine? Nu stiu raspunsul la aceasta intrebare. Tot ce stiu este ca el spusese "Traieste pentru totdeauna" si imi daruise un viitor, si facand asta imi daduse si un trecut cu multi ani in urma, atunci cand prietenul sau murise in Franta.

In acea zi, pe cand ieseam de la balci, m-am oprit langa carusel si am privit calutii invartindu-se iar si iar in sunetele cantecului "Frumosul Ohio." In timp ce stateam acolo, lacrimile au inceput sa mi se scurga pe fata, intrucat simteam ca mi se intamplase ceva straniu si minunat din cauza intalnirii cu d-l. Electrico.

Am mers acasa si a doua zi am calatorit cu ai mei spre Arizona. Cateva zile mai tarziu, atunci cand am ajuns acolo, am inceput sa scriu constant, tot timpul. Am scris in fiecare zi a vietii mele din acea zi, cu 69 de ani in urma.

A trecut multa vreme de cand am pierdut urma d-lui Electrico, dar imi doresc ca el sa fi existat undeva in lume astfel incat sa fi putut da fuga pana la el, sa-l imbratisez, si sa-i multumesc ca mi-a schimbat viata si m-a ajutat sa devin scriitor.

Ray Bradbury, decembrie 2001
Numele original al povestirii: Intalnirea cu D-l. Electrico in 1932


Articole din acelasi domeniu in blogul Dianei:

Previziunile 2014 ale lui Isaac Asimov

Previziunile lui Philip K. Dick despre prezent si viitor

Cele mai bune 25 carti science fiction potrivit internetului

Un comentariu:

  1. Nu este locul potrivit pt.un astfel de anunt.Ce i aici?PIATA?TOCMAI.RO,etc?Fa ti publicitate in alta parte cu TEPELE ASTEA numite -locuri de munca!

    RăspundețiȘtergere

Postare prezentată

Sfântul Nicolae – Tradiții și obiceiuri din Europa

În cele mai multe părti ale Europei, Sfântul Nicolae, sărbătorit în ziua de 6 decembrie, este cunoscut ca cel mai darnic personaj religios ...