marți, 21 iulie 2015

Pictorii chinezi şi cei anatolieni | O poveste de Rumi

Odată, în vremuri de demult, câţiva pictori chinezi şi câţiva anatolieni se contraziceau care dintre ei erau cei de seamă artişti. Sultanul din acea ţară s-a hotărât să pună capăt acestei certe printr-o expoziţie în care să-şi demonstreze fiecare talentele. A chemat la el ambele grupuri şi le-a poruncit să ia parte la o competiţie care să le pună în evidenţă arta. "Pentru a înţelege care dintre voi aveţi dreptate, trebuie să va pun la încercare," a spus sultanul. Pictorii chinezi i-au replicat de îndată sultanului, "Atunci dă-ne o camera în care să pictam, şi fă acelaşi lucru şi pentru artiştii anatolieni."

O poveste de Rumi
Chinezii au primit o încăpere aflată chiar în faţa celei desemnate pentru anatolieni. S-a aşezat o cortina între cele două camere, iar artiştii au început să lucreze. Chinezii i-au cerut sultanului o sută de culori diferite, iar acesta le-a făcut rost de ele fără întârziere. Anatolienii, pe de altă parte, nu au folosit nici un fel de culoare şi au spus, "Nici picturile, şi nici vopselele nu sunt de folos. Ceea ce este important este să curăţăm toată mizeria." În spatele perdelei, ei au început să înlăture din cameră orice urmă de murdărie şi s-au mulţumit să lustruiască cât mai fin toţi pereţii încăperii.

Zilele au trecut una după alta. Camera artiştilor anatolieni devenise la fel de curată şi de strălucitoare precum cerul. Între timp, chinezii, care solicitaseră diverse vopsele în fiecare zi şi pictaseră scene pline de culoare, şi-au terminat lucrarea şi. aflaţi în al nouălea cer, au pornit să sărbătorească.

Artiştii chinezi i-au trimis apoi vorbă sultanului că opera lor era gata şi au deschis larg uşile pentru a-i permite să vadă lucrarea lor magnifică, executată în sute de culori subtile. Sultanul s-a minunat în faţa frumusestii fascinante a picturilor lor de pe pereţi.

După aceea, a intrat în camera opusă, cea a artiştilor anatolieni. Pereţii încăperii erau complet goi. Văzând asta, sultanul a dat să se înfurie. Totuşi, atunci când artiştii anatolieni au dat deoparte cortina care le separa camera de cea a chinezilor, toate imaginile de pe zidul opus s-a reflectat pe peretele lor perfect lustruit. Sultanul a contemplat toate picturile pe care le văzuse în camera artiştilor chinezi, numai că aici erau mai strălucitoare şi mai animate. Reflecţia, împreună cu razele soarelui jucându-se şi dansând pe zid, făcea varietatea multiplă a culorilor chinezilor mult mai delicată şi mai frumoasă.

Uluit de opera văzută, sultanul a zis, "Desigur, aceste picturi sunt mai frumoase şi mai atractive," şi i-a declarat pe artiştii anatolieni câştigători ai competiţiei.

Învaţă asta... Pereţii sunt asemeni inimii. Ea trebuie să fie purificată până ajunge ca o oglindă fără vreun cusur, care preia şi reflectă imagini infinite. Dacă inima este pură, ea poate primi o varietate nesfârşită de nuanţe şi tonalităţi. Atunci, adevărată ei natură, în toată amploarea şi plinătatea să, va străluci înainte. Cei care-şi curăţă inimile sunt salvaţi de la miros şi culoare. Ei sunt martori ai frumuseţii la fiecare răsuflare, fără nici o pauză. 

Sursă: Ali Fuat Bilkan, "Tales from Rumi: Mathnawi Selections for Young Readers" (Poveşti ale lui Rumi: Selecţii din Mathnawi pentru tinerii cititori)

Notă: Mathnawi sau Masnavi poartă semnificaţia de marea capodoperă a lui Mawlana Jalaluddin Rumi.


Articole din acelaşi domeniu în Blogul Dianei:

Primăvară sau Alegoria primăverii | O pictură de Sandro Boticelli

Vănătorul de şerpi şi şarpele - O poveste de Rumi

Cine este Rumi + povestea despre Libertate a lui Rumi

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu