joi, 5 noiembrie 2015

Preotul şi rugăciunea | Poveste de Osho

Osho  îşi aminteşte in acest text despre o frumoasă poveste a lui Lev Tolstoi...
Odata, trei oameni au devenit foarte vestiţi, ca sfinţi în Rusia.

Poveste de Osho

Mai marele preot al ţării a fost tare mult deranjat din această pricină, în mod evident, întrucât oamenii nu mai veneau la el, ci se duceau la cei trei sfinţi, iar el nu le auzise nicicând numele.
Ce era cu aceşti sfinţi? Şi cum puteau fi sfinţi, fiindcă în creştinism un sfânt este sfânt numai atunci când biserica îl recunoaşte ca sfânt.

Cuvântul englezesc "saint" ("sfânt") vine din "sanction" ("aprobare, confirmare"); doar atunci când biserica aprobă că cineva este sfânt, acesta este sfânt.
Ce nonsens este ca un sfânt să fie certificat astfel de biserică, de o religie organizată, de preoţi. Ca şi cum acest lucru nu are de a face în nici un fel cu dezvoltarea interioară a unui om, ci cu o recunoaştere exterioară, la fel ca o titulatura oferită de un guvern sau calitatea de Doctor Honoris Causa conferită de o universitate.

Desigur, mai marele preoţilor era nemaipomenit de furios. Drept urmare, s-a suit într-o barcă, întrucât cei trei sfinţi trăiau pe malul îndepărtat al unui lac. A străbătut apele cu barca şi a dat peste cei trei sfinţi şezând sub un copac.
Erau oameni simpli, needucaţi. Erau ţărani. Ei au atins cu respect picioarele înaltului preot, acesta s-a simţit foarte mulţumit, şi s-a gândit, "Îi voi aduce pe drumul cel drept. Nu sunt deloc periculoşi. Mă gândeam că se revoltă împotriva bisericii sau ceva de genul asta."
I-a întrebat, aşadar, "Cum aţi devenit, voi, sfinţi?"

Ei i-au răspuns, "Nu ştim! Nici măcar nu ştim că suntem sfinţi! Oamenii au început să ne numească sfinţi şi noi am încercat să-i convingem că nu-i aşa, că nu suntem decât nişte oameni foarte simpli, însă nu ne-au ascultat. Cu cât le-am spus mai răspicat că nu suntem sfinţi, cu atât mai mult ne-au venerat! Iar noi nu ne pricepem prea bine să ne impunem punctul nostru de vedere."

Preotul era în al şaptelea cer! Le-a spus, "Care este rugăciunea voastră? Ştiţi cum să vă rugaţi?"

Ei s-au uitat unul la celălalt. Primul i-a zis celui de-al doilea, "Spune tu." Cel de-al doilea i s-a adresat celui de-al treilea, "Spune tu, te rog."

Preotul a insistat, "Spuneţi-mi care este rugăciunea voastră! Daţi glas rugăciunii către Domnul nostru sau nu?"

Ei i-au răspuns, "Ca să fim cât se poate de sinceri cu tine, nu ştim nici o rugăciune. Am inventat una de-a noastră şi suntem foarte stingheriţi să ţi-o mărturisim. Dar, pentru că ne-o ceri, am să ţi-o spunem. Am auzit că Dumnezeu este o Treime: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Ei sunt trei şi noi tot trei, aşa că, am încropit o mică rugăciune după capul nostru:
"Voi sunteţi trei, noi suntem trei: Fiţi milostivi cu noi!"

Preotul a exclamat, "Ce bazaconie! Asta este rugăciune? Măi prostănacilor, am să vă învăţ rugăciunea corectă." Şi a glăsuit rugăciunea către Domnul.

Cei trei oameni amărâţi i-au zis, "Te rugăm, mai spune-o odată, căci noi suntem lipsiţi de educaţie şi am putea să o uităm."

Preotul a repetat-o, iar ei i-au cerut iarăşi, "Încă o dată, te rugăm. Noi suntem trei, aşa că spune-o de cel puţin trei ori." Drept urmare, preotul i-a dat glas, încă o dată şi, apoi, foarte satisfăcut, plin de el, s-a întors în barca sa.

Chiar atunci când a ajuns în mijlocul lacului, barcagiul său a încremenit de uimire: cei trei oameni umili veneau mergând peste apă! Şi ei i-au zis preotului, "Aşteaptă! Te rugăm, mai spune-ne-o o dată. Am uitat rugăciunea!"

Atunci a fost rândul preotului să le atingă picioarele, zicandu-le, "Iertaţi-mi ce v-am spus mai înainte. Rugăciunea voastră a fost auzită, dar a mea nu a fost ascultată încă. Continuaţi să vă rugaţi cum aţi făcut până acum. Am greşit întru totul prin cuvintele pe care vi le-am adresat. Iertaţi-mă!"

Rugăciunea este o stare de simplitate. NU este făcută din cuvinte, ci din tăcere.


Sursă: Osho - “Be Still and Know” / "Fii liniştit şi cunoaşte"


Articole din acelaşi domeniu în Blogul Dianei:

Minunăţia de dincolo de noi | Poveste de Osho 

Sfinţenia în citate, aforisme, maxime

Neghioaba sete de viaţă | Poveste de Osho

3 comentarii:

Clara Iubire spunea...

O poveste minunata! Imi plac postarile tale si imi place foarte mult Osho! Aici suntem pe aceeasi lungime de unda! :)

mihai pavel spunea...

O poveste cu inteles pentru marii bisericii crestine, care se considera atotputernici, mai ales in Romania

Samedin Ismail spunea...

Prea Sfanta Treime,miluieste ne pe noi pacatosii!