joi, 6 octombrie 2016

Hainele noi ale împăratului | O parabolă machiavelică?

Această aşa-zisă parabolă machiavelică, extrasă din cartea ""The Modern Prince: Better Living Through Machiavellianism"(Prinţul modern: o viaţă mai bună prin machiavelism), a lui Midas Jones, reprezintă o rescriere a poveştii lui Hans Christian Andersen "Hainele noi ale împăratului." Este o parabolă din care putem înţelege că necazul adastă pe capul celor care ştiu adevărul, că iluzia şi înşelătoria înving adevărul sau că într-o lume plină de nebuni este posibil ca numai tu să mai ai mintea întreagă.

Odată ca niciodată, domnea peste popor un împărat încrezut şi nătâng. În ciuda vanităţii şi a micimii minţii sale, cei din jurul său îl ridicau în slăvi, îl pupau în fund şi îl preamăreau pentru poruncile sale prosteşti ca şi cum ar fi fost strălucite, geniale. Împăratul, însetat mereu de laude şi linguşiri, creadea în sinceritatea vorbelor celor din preajma sa, şi nu avea nici o îndoială că era nemaipomenit de inteligent.
Hainele noi ale împăratului|O parabolă machiavelică?

Într-o zi, împăratul nătâng i-a spus magicianului curţii, "Un împărat înţelept ca mine trebuie să fie înconjurat de oameni înţelepţi. Găseşte-mi o metodă prin care să-mi dau seama pe dată dacă o persoană care îmi caută sfatul este la fel de înţeleaptă ca şi mine. " Magicianul curţii, care era la fel de şarlatan pe cât era împăratul de prost, i-a răspuns, "Voi merge în laboratoarele mele din turn şi mă voi întoarce mâine cu soluţiile pentru problema ta, o, împărat mai înţelept decât Solomon şi mai strălucitor decât soarele!"

A doua zi, magicianul curţii a revenit la împărat şi i-a zis, "Am adus cu mine, aşa cum vezi mai bine decât oricine, un set de haine splendid, care este magic întrucât este făcut chiar din înţelepciune şi nu din pânză, mătăsuri ori piele. Deşi tu poţi zări clar aceste straie, ele nu pot fi văzute de oamenii proşti sau stupizi. Pentru un prost, aceste haine sunt invizibile. Pentru cei înţelepţi, care întrezăresc adevărul din toate lucrurile, ele sunt în mod evident vizibile."

Magicianul a observat o servitoare lustruind mobila în colţul încăperii şi i-a poruncit, "Femeie, vino încoace. Ce vezi în mâinile mele?"

Servitoarea a scrutat din priviri magicianul, uimită să fie luată în seamă de o persoană atât de importantă. "Nu văd nimic, domnule. Mâinile tale sunt goale."

Magicianul i-a zis împăratului, "Aşa cum ţi-am dovedit chiar acum, Sire, cei proşti şi needucaţi nu sunt capabili să zărească aceste haine magnifice. Întrucât sunt făcute din înţelepciune, proştii - care nu sunt în stare să distingă înţelepciunea - nu au cum să le vadă." Cu un gest scurt din deget, magicianul i-a făcut semn servitoarei că numai este nevoie de ea, ca şi cum nu ar fi fost altceva decât o muscă aciuată pe degetul său.

Banchetul - Poveste cu tâlc / Machiaveli


Împăratul s-a dezbrăcat de îndată şi şi-a pus pe el hainele noi, fabuloase. A trimis vorbă, apoi tuturor curtenilor să vină de îndată în sala tronului. Când aceştia s-au adunat, magicianul curţii şi-a făcut apariţia dintr-un nor de fum şi le-a explicat care era natura straielor maiestăţii sale. A atras atenţia că orice membru al curţii care nu vedea splendidele haine noi ale împăratului urma să fie alungat fără zăbavă din palatul imperial şi să-şi piardă rangul şi averea. Atunci când împăratul a păşit în sala tronului complet dezbrăcat curtenii au aplaudat şi au lăudat noile sale straie, cu gura căscată, uluiţi de frumuseţea ieşită din comun a culorilor şi ţesăturilor lor.

"Dar împăratul este gol!" a exclamat servitoarea, uitând din cauza uimirii să-şi ţină gura închisă şi ochii plecaţi. Cei care i-au auzit remarca şi-au dat ochii peste cap şi şi-au dat coate unul altuia. Biata servitoare, asemeni tuturor oamenilor simpli, era prea proastă pentru a remarca hainele din înţelepciune ale împăratului.

Magicianul a fost copleşit de comenzi pentru haine ale înţelepciunii pentru membrii curţii. Numeroase monede de aur au fost îndesate în palmele sale întinse la maximum. Deşi numărul comenzilor a fost foarte mare el a reuşit să le livreze a doua zi tuturor celor care plătiseră. În cele din urmă toţi curtenii au fost înveşmântaţi cu straie ale înţelepciunii. Toţi curtenii îi ridiculizau pe oamenii de rând, care umblau îmbrăcaţi doar în haine din pânză şi piele, şi nu din înţelepciune.

Apoi, magicianul curţii a anunţat că primiseră puterile magice pentru a distruge un dragon puternic care teroriza o ţară îndepărtată. Şi-a împachetat rapid toate bunurile, spunând că o să se întoarcă imediat după ce dragonul era mort.

Parabola firului de ceapă | Dostoievski - Fraţii Karamazov

"Dar ei sunt goi!" exclama servitoarea iarăşi şi iarăşi, oricui dispus să o asculte.

"Până şi servitorii mei trebuie să fie mai isteţi decât această căţea proastă" a spus împăratul. Scăpaţi de ea"
Aşadar, bătrâna servitoare a fost înghiontită până la uşa din spate a palatului şi i s-a spus să nu se mai întoarcă vreodată acolo. Soţul ei grăsan şi copiii ei egoişti s-au înfuriat auzind că rămăsese fără slujba ei de la palat. Asigurase un venit considerabil şi un înalt statut social printre ceilalţi ţărani din sătuc.

"Dar erau cu toţii goi..., cu fundul gol, goi precum copilaşii noi născuţi!" a protesatat printre gemete o dată şi încă o dată fosta servitoare în timp ce îşi presa o cârpă rece pe ochiul învineţit.
"Vacă proastă, " i-a strigat ţărănoiul ei de bărbat, care nu-l văzuse pe împărat şi nici nu călcase vreodata în palat. "Crezi că eşti mai deşteaptă decât toţi curtenii din palat?"

A pocnit-o iarăşi peste faţă şi a părăsit încăperea plin de dezgust.

2 comentarii:

coco spunea...

chiar o poveste cu talc, eu stiam ca un copil a strigat adevarul, povestea spune multe despre oameni, in general!

Florin Giurea spunea...

Desteptaciunea nu tine de rangul social