15 iulie: Sfântul Vladimir, luminătorul Rusiei

 Sfântul Vladimir (născut circa 956-958, decedat pe 15 iulie 1015, la Berestova, în apropiere de Kiev) a fost prinț al Kievului și primul conducător creștin al acestuia, ale cărui cuceriri militare au consolidat provinciile Kievului și Novgorodului într-un singur stat. 

Sfântul Vladimir a fost fiul prințului Sviatoslav al Kievului și al uneia din curtezanele sale, membru al dinastiei Rurik care a dominat între secolul al X-lea și secolul al XIII-lea. Numit și Vladimir cel Mare, el a ajuns prinț al Novgorodului în anul 970. După moartea tatălui său, în 972, a fost silit să fugă în Scandinavia, unde a cerut ajutor de la un unchi al său. Apoi, l-a învins pe Yaropolk, un alt fiu al lui Sviatoslav, care încerca să pună stăpânire peste Novgorod și Kiev. Prin anul 980, Vladimit a consolidat regiunea Kievului din Ucraina până la Marea Baltică și a întărit frontierele împotriva incursiunilor nomazilor bulgari, baltici și orientali. 

                                                

Deși creștinismul exista la Kiev dinaintea timpului lui Vladimir, el rămăsese pagan, având două soții, înălțând temple idolilor și luând parte la rituri idolatre implicând chiar sacrificii umane. Din cauza insurecțiilor ce tulburau Bizanțul, împăratul Vasile al II-lea (976-1025) a căutat ajutor militar de la Vladimir, iar acesta a fost de acord să-l sprijine în schimbul sorei sale Ana  ca soție a sa. S-a ajuns între cei doi la un pact în anul 987, când și Vladimir a consimțit să devină creștin. Primind botezul și numele creștin de Vasile, el a pătruns cu armata sa în zona bizantină a Chersoneus (Korsun) pentru a elimina reticențele finale ale Constantinopolului. Vladimir a poruncit convertirea creștină a Kievului și Novgorodului, unde idolii au fost aruncați în râul NIpru după ce a fost suprimată rezistența locală. 

Noua credință creștină de aici a adoptat ritul bizantin în vechea limbă slavonă bisericească. Povestea (derivând de la călugărul Iacob din secolul al XI-lea) că Vladimir a ales ritul bizantin în locul liturghiilor creștinătății germane, iudaismului și islamismului datorită frumuseții sale transcendente este aparent legendară, această alegere a lui fiind mai degrabă rezultatul hotărârii sale de a rămâne independent de influența politică externă, în special a germanilor. 

Bizantinii, oricum, au menținut controlul ecleziastic asupra noii biserici, numind un mitropolit sau un arhiepiscop grec pentru Kiev, care a servit atât ca legat al patriarhului din Constantinopol cât și al împăratului.

Printre bisericile înălțate de Sfântul Vladimir a fost Desiatina din Kiev (proiectată de arhitecți bizantini și inaugurată în 996), care a devenit un simbol al convertirii la creștinism. De asemeni, Sfântul Vladimir a extins instituțiile educaționale, judiciare și ajutorul pentru săraci. 

14 iulie: Sfântul Apostol Achila

O altă căsătorie a sa, după moartea Anei (1011), l-a afiliat pe Vladimir cu împărații romani ai dinastiei germane Ottonian și a dus la nașterea unei fete care a devenit apoi consoarta lui Cazimir I al Poloniei. Amintirea Sfântului Vladimir este menținută vie de nenumărate balade și legende populare. 

15 iulie: Sfinții Mucenici Chiric și Iulita