5 august: Sfântul Ierarh Fabian, Episcopul Romei, și Sfântul Mucenic Pontius

 Cinstit pe 5 august, Sfântul Fabian, ca preot, a înmormântat fără frică trupurile mucenicilor. După moartea Sfântului mucenic Antherus, episcop al Romei, Sfântul Fabian l-a succedat pe scaunul papal. 

Sfântul Fabian l-a iubit pe Sfântul Pontius ca pe propriul său fiu. Pontius i-a dat acestuia tot ce avea pentru nevoile săracilor. După moartea păcătosului împărat Maximian, noul împărat, Gordian (238-244), nu i-a mai persecutat pe creștini. Împreună cu fiul său și coregentul Filip, a fost convins de propăvăduirea Sfântului Pontius să creadă în Hristos și să accepte botezul de la Sfântul Fabian.    

Cu permisiunea împăraților, Sfinții Fabian și Pontius au distrus statuia lui Jupiter dintr-un templu păgân și au construit în locul acestuia o biserică. Timp de patru ani, Biserica lui Hristos a trăit în pace și liniște. Apoi, a urcat pe tron Decius (253-259), după ce a organizat o revoltă și i-a ucis pe Filip și pe fiul său. 

În această vreme, Sfântul Fabian, episcop al Romei, a acceptat moartea sa pentru Hristos. Sfântul Pontius a plecat din Roma în orașul Cimelum (la granița dintre Italia și Galia) și a trăit acolo ca un străîn. Sub domnia împăratului Valerian (253-259), au fost trimiși în imperiu călăi cruzi, cu deplină autoritate de a căuta și a ucide creștini. În acest scop au sosit la Cimelum Claudius și Anubius. 

Sfântul Pontius și-a mărturisit netemător credința în Hristos și a refuzat să ofere sacrificii idolilor. A fost legat în lanțuri și trimis la închisoare. Chiar de la începutul schingiuirilor sale, Sfântul i-a admonestat pe călăi, spunându-le că Domnului va aduce tortură asupra celor răi și  că vor vedea puterea lui Dumnezeu. De îndată ce au încercat să-l lege pe Sfântul Pontius de un instrument de tortură, acesta s-a rupt și schingiuitorii au căzut la pământ ca morți. 

4 august: Sfântul Mucenic Tatuil

"Fiți convinși, o, oameni cu puțină credință  înputerea lui Dumnezeu", i-a zis Pontius lui Claudius, dar acesta, la sfatul lui Anubius, acesta l-a trimis pe Sfânt în arena romană pentru a fi sfâșiat de doi urși. Fiarele sălbatice nu s-au atins de Sfânt, însă s-au repezit la păzitorii lor și i-au sfârtecat. Spectatorii au pornit să strige, "Singurul Dumnezeu este Dumnezeul creștin în care crede Pontius". Din ordinul călăilor s-a făcut un foc mare în mijlocul căruia a fost pus Pontius, dar flăcările s-au îndreptat în afara lui, și Sfântul a rămas nevătămat. Nu i-au fost arse nici măcar straiele. Mulțimea a aclamat și mai tare, "Mare este Dumnezeul creștinilor!" Apoi, Sfântul Pontius a fost condamnat să fie decapitat cu sabia, execuția lui având loc în anul 257. Trupul Sfântului a fost înmormântat de prietenul său, Valerian.  

5 august: Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamț