14 octombrie: Sfinții Mucenici Nazarie, Ghervasie, Protasie și Chelsie

 Printre Viețile Sfinților ajunse până în zilele noastre din vremea timpurie a creștinismului, este remarcabilă povestea a 4 mucenici comemorați pe 14 octombrie, Sfinții Nazarie, Ghervasie, Protasie și Chelsie. Amintirea lor este păstrată nu numai de biserica ortodoxă, ci și de catolicii din Milano, oraș în  care moaștele lor sunt aflate în Bazilica Sfântului Ambrozie. 

Sfântul Nazarie s-a născut la Roma. Tatăl său a fost evreu, iar mama lui, Perpetua, a fost o creștină ce fusese botezată de Sfântul Apostol Petru. Fără nici o îndoială, grație rugăciunilor ei, Nazarie a fost ales să se dedice credinței creștine. A fost botezat de Sfântul Linus, care l-a succedat pe Apostol ca episcop al Romei.         

                                                          

Nazarie s-a preocupat nu numai de propria sa mântuire, ci și de cea a altora. A fost foarte generos în dăruirea de pomeni și, când a plecat din Roma spre Milano, și-a dat toate posesiunile săracilor și și-a folosit moștenirea pentru a ușura traiul multor creștini suferind în închisoare drept rezultat al persecuțiilor împăratului Nero. 

Printre cei care au beneficiat de darurile spirituale și materiale ale Sfântului Nazarie au fost gemenii Ghervasie și Protasie, care tânjeau după o cunună de mucenic. Nazarie a simțit o atât de mare dragoste pentru ei încât a regretat că trebuia să se despartă de aceștia și ar fi preferat să moară în locul lor. 

Guvernatorul regiunii, Anulinus, a aflat curând despre activitățile lui Nazarie printre prizonieri și a comandat să fie adus la judecată. Aflând că Nazarie era născut la Roma, Anulinus a încercat să-l convingă să respecte idolii străbunilor săi. Sfântul Nazarie i-a făcut un reproș îndrăzneț guvernatorului și a ridiculizat religia păgâna, așa că Anulinus a poruncit să fie lovit peste gură. Când Sfântul Nazarie a persistat în mărturisirea Adevăratului Dumnezeu, a fost bătut și mai tare și a fost alungat din oraș. Sfântul Nazarie a fost mâhnit de separarea de prietenii săi, Ghervasie și Protasie, dar s-a bucurat că fusese găsit vrednic să sufere pentru Hristos.

În noaptea următoare, i-a apărut în vis mama sa, și i-a spus să plece în Galia, unde să lucreze pentru răspândirea Evangheliei. Nazarie a călătorit către vest, propăvăduindu-L pe Hristos și iluminând mulți cu cunoașterea Adevăratului Dumnezeu. 

În orașul Melia, a primit de la un nobil și o femeie credincioasă un băiat de trei ani, pe nume Chelsie. Sfântul Nazarie l-a botezat și l-a educat întru pietate. Eforturile sale au fost încoronate de succes căci, când a crescut, băiatul a lucrat alături de el în propăvăduirea Evangheliei. Zelul lor i-a transformat în ținte vulnerabile. În orașul Trier, au fost prinși de veneratorii de idoli și duși la însuși Nero, care i-a supus la tot felul de torturi înainte de a ordona să fie aruncați în mare, pentru a se îneca. Dar, Atotputernicul Dumnezeu a fost mulțumit să-și arate favoarea față de iubiții săi mărturisitori, și a făcut ca ei să meargă pe apă ca pe uscat. Văzând această minune, servitorii împăratului au crezut în Hristos ca Adevăratul Dumnezeu și au acceptat botezul de la Sfântul Nazarie. Aceștia nu au revenit la curtea lui Nero și au început să-și slujească noul Domn, Iisus Hristos. 

Sfântul Nazarie s-a întors cu ucenicul său la Milano, unde și-a reluat propăvăduirea Evangheliei. Din acest motiv, a fost adus iarăși în fața guvernatorului Anulinus care, aflând că fusese în mâinile lui Nero, s-a minunat că mai era încă în viață, știind cruzimea tiranică a acestuia. Guvernatorul a încercat în van să-i silească pe Nazarie și Chelsie să venereze zeii păgâni. Aruncați în temniță, aceștia s-au bucurat să se afle acolo în tovărășia lui Ghervasie și Protasie. Totuși, cu timpul, Nero a auzit de scăparea miraculoasă a lui Nazarie și Chelsie din ghearele morții. Mâniat, împăratul a trimis un decret lui Anulinus, ordonând executarea lor imediată, iar capetele celor doi mucenici au fost tăiate cu sabia. 

Un creștin locuind în preajma orașului a obținut în secret sfintele lor moaște și le-a dus la casa sa. După asta, fiica lui suferindă s-a ridicat din pat ca și cum nu ar fi fost nicicând bolnavă. Familia sa s-a bucurat de această minune și a îngropat cu respect trupurile mucenicilor într-un mormânt din grădina sa. 

13 octombrie: Aducerea moaștelor Sfântului Apostol Andrei la Iași

La scurt timp după decapitarea Sfinților Nazarie și Chelsie, a sosit la Milano comandantul militar Astasios, care era dornic să aibă o victorie asupra Moraviei dinspre nord. Preoții păgâni i-au sugerat cum să câștige favoarea zeilor, iar Astasios i-a forțat pe Ghervasie și Protasie să aducă sacrificii idolilor. Ghervasie a murit în urma bătăilor primite, și Protasie a fost, în cele din urmă, decapitat. Un creștin pe nume Filip a luat corpurile mucenicilor și le-a îngropat la casa sa.

Moaștele tuturor celor patru mucenici au rămas ascunse în pământ până au fost descoperite, la finele secolului al IV-lea, de Sfântul Ambrozie din Milano, printr-o revelație a lui Dumnezeu. 

14 octombrie: Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iași