8 octombrie: Sfânta Cuvioasă Taisia

 Prăznuită pe 8 octombrie, Sfânta Taisia a fost inițial o prostituată atât de frumoasă încât mulți bărbați vindeau tot ce aveau și ajungeau la sărăcie numai pentru a o avea. Certurile dintre pretendenții săi conduceau frecvent la vărsări de sânge chiar la ușa ei. 

Auzind asta, părintele Pafnutie și-a îmbrăcat hainele laice și a mers să o vadă. I-a dat o monedă de argint ca preț pentru comiterea păcatului. Ea a acceptat și i-a spus, "Să mergem înăuntru". 

Ajuns în casă, Pafnutie s-a așezat pe un pat acoperit cu cuverturi prețioase, și i-a zis Taisiei, "Dacă există o camera mai privată, să ne ducem acolo".        

                              

Taisia i-a răspuns, "Există numai una, dar oamenii se tem de aceasta și nimeni nu întră în ea. Desigur, cu excepția lui Dumnezeu, pentru care nu există vreun loc ascuns". 

Când bătrânul preot a auzit aceste cuvinte, i-a spus, "Așadar știi că există Dumnezeu?"

Taisia i-a replicat, "Știu despre Dumnezeu, despre împărăția veșnică și despre viitoarele chinuri ale păcătoșilor". 

"Dacă știi asta", a zis el, "de ce provoci pierderea atâtor de multe suflete astfel încât să fii condamnată să dai socoteală nu numai pentru păcatele tale ci și ale altora?"

Taisia s-a aruncat la picioarele lui Pafnutie și l-a rugat cu lacrimi în ochi, "Da-mi o pedeapsă, părinte, căci mă încred că voi găsi iertare prin rugăciunile tale. Te implor să aștepți numai trei ore și, după aceea, voi merge oriunde mă vei trimite și voi face orice îmi spui". Sfântul Pafnutie a stabilit un loc de întâlnire cu ea, aceasta strâns toate bunurile pe care le primise prin păcatele sale, și le-a pus grămadă în mijlocul drumului, zicandu-le celor din jur, "Veniți aici, toți cei care ați păcătuit cu mine și vedeți cum arde tot ce mi-ați dat!"

După stingerea focului, s-a îndreptat spre locul de întâlnire cu părintele. Apoi, el i-a căutat o mănăștire de călugărițe, în care a dus-o într-o mică chilie, sigilând ușa acesteia cu plumb și lăsând numai o mică deschizătura prin care i se putea da de mâncare, și a ordonat să i se înmâneze zilnic numai puțină pâine și apă de către maicile mănăstirii. Când Taisia și-a dat seama că era închisă, i-a zis lui Pafnutie, "Părinte, unde vrei să mă urinez?", iar acesta i-a răspuns, "În chilie, așa cum meriți". După aceea, ea l-a întrebat cum trebuia să se roage lui Dumnezeu, iar Pafnutie a îndrumat-o, "Nu ești vrednică să-l numești pe Dumnezeu ori să iei numele Său divin pe buzele tale, sau să-ți înalți brațele spre ceruri, căci buzele tale sunt pline de păcat, iar brațele tale sunt pătate cu păcătoșenie. Stai, numai, către răsărit, și repetă aceste cuvinte, "Tu m-ai făcut, ai milă de mine". 

După ce a fost astfel închisă timp de trei ani, Sfânta Taisia a început să se îngrijoreze, așa că s-a dus la ava Antonie, pentru a-l întrebat dacă păcatele ei fuseseră sau nu iertate de Domnul. I-a povestit în amănunțime despre viața ei, iar Antonie și-a chemat toți ucenicii și s-au dedicat cu toții unei vegheri de noapte, fiecare dinntre ei persistând în rugăciune, astfel încât Dumnezeu să le poată revela adevărul despre care întrebase Taisia. 

7 octombrie: Sfinții Mucenici Iulian preotul și Chesarie diaconul

Apoi, Pavel, mare ucenic al Sfântului Antonie, a zărit dintr-o dată în ceruri un pat împodobit cu materiale prețioase și păzit de trei fecioare ale căror fețe străluceau. Pavel li s-a adresat, "Desigur, o slavă atât de mare poate fi numai pentru părintele meu, Antonie", însă o voce i-a zis, Asta nu este pentru părintele tău, Antonie, ci pentru prostituata Taisia". Pavel s-a dus repede pentru a da de știre despre ce văzuse și auzise, și Antonie a recunoscut voia lui Dumnezeu, și s-a îndreptat spre mănăstirea în care era închisă femeia.

Antonie a început să deschidă ușa sigilată, dar Taisia l-a rugat să o lase închisă acolo. Când ușa a fost deschisă, Pafnutie i-a declarat, "Vino afară, căci Dumnezeu ți-a iertat păcatele". Ea a răspuns, "Îl chem pe Dumnezeu să mărturisească faptul că de când am venit aici, păcatele mele au fost mereu în fața ochilor mei că o povară; ele nu au fost niciodată în afara vederii mele și am plâns întotdeauna să le văd". Părintele Pafnutie i s-a adresat, "Dumnezeu ți-a iertat păcatele nu datorită pedepsei tale, ci fiindcă ți-ai adus aminte de păcatele tale în sufletul tău. După ce a dus-o pe Sfânta Taisia afară, aceasta a mai trăit 15 zile și, apoi, a plecat în pace la Domnul. 

8 octombrie: Sfânta Cuvioasă Pelaghia